Opinie Liria Themo: „Ambiția este catalizatorul necesar scopurilor care lucrează pentru binele comunității umane.“

Dezbaterea legată de evoluție și progres este una veche. Generațiile în vârstă se miră de noile tehnologii, manifestând dezaprobare și îngrijorări, condamnând viitorul și bucurându-se că ei nu vor trăi pentru a fi martori la căderea civilizației. Personal, sunt la mijlocul vieții, cu un suflet tânăr, și încerc să mă situez la polul opus, să mă bucur când văd că tehnologia este responsabilă pentru mult bine, continuând rânduiala firească a lumii. Evoluția și progresul, înțelepte, împing roata înainte, dar ce le mână, ambiția sau lăcomia?

Definițiile celor doi termeni sunt adeseori confundate și folosite într-un mod interschimbabil, deși sunt despărțite de un adevărat abis, conform celor de pe Wall Street. Pe vremuri se spunea „Greed is good“, dar, după criza cauzată de lăcomia anilor 2000, zicala a cunoscut un gen de retromorfoză; expresia renaște în 2016 ca „Ambition is good“.

La noi, prima definiție a lăcomiei este strâns legată de mâncare și băutură, apoi vin sinonimele cu tentă negativă sau expresia „lăcomia strică omenia!“. Se pare că lăcomia a fost dăunătoare și economiei, dar să lăsăm trecutul sub stratul de praf care s-a așezat deja. Pentru lăcomia comună, conform celor scrise în Biblie, poarta Raiului rămâne pe veci închisă, un sistem de intrare de tip control acces cu siguranța arsă. Biblia mai zice că acela care este lacom și vrea câștiguri nejustificate va avea necazuri, dar cel care o respinge va trăi liniștit. Este o lecție aplicabilă și în zilele noastre, o amenințare cu aplicație contemporană.

Tineretul de astăzi, înarmat cu speranță, dar și cu dispozitive tehnologice simte pe propria piele greșelile altora. Așadar, rămânem la AVARITIA OMNIA VITIA HABET (Avariția întrunește în ea toate viciile – Cato).
Am stabilit că formularea anilor 2000 este rea și că ambiția este noua lăcomie. Ambiția se îndepărtează de decadență și pare să aibă obiective mai nobile. Ambiția nu implică latura egoistă a omului care râvnește la câștiguri care dăunează intereselor colectivității. Cu ambiție poți urca piramida lui Maslow, puterea de a evolua sporind odată cu ascensiunea, ducând către progres și evoluție.

Totodată se mai întâmplă ceva. Într-un articol din Psychology Today, dr. Douglas LaBier atrage atenția asupra unui fenomen pozitiv al zilelor noastre, care contrastează total cu știrile de la ora 5. Lumea noastră este interconectată prin tehnologie, avem canale sociale, mesagerii, chaturi și poze, unelte străine pentru vârsta a treia, dezamăgită de propria condiție și de scurgerea timpului. Vedem un cordon ombilical universal, care leagă popoare, suflete, suferințe și bucurii, în pofida teoriilor conspiraționiste. Locuitorii țărilor bogate ajută copii sărmani, pe jumătate îmbrăcați, aflați la mii de kilometri depărtare. Sal Khan, fondatorul Khan Academy, predă elevilor din lumea întreagă cu ajutorul calculatorului, în locuri în care profesori cu diplome costisitoare nu-și pot recupera investițiile în educația lor. Este o lume în schimbare, într-adevăr, dar și în bine. Știți că un fost inginer de la NASA vrea să planteze un miliard de copaci pe an cu drone? Cei în vârstă trebuie să știe că țesuturile umane pot fi tipărite și apoi transplantate.

Psihoza socială rezultată din alienarea tehnologică a persoanelor este contrabalansată de nevoia lumii de a colabora, ambele existând în mare parte din cauza tehnologiei și a ambițiilor oamenilor de știință care doresc să dovedească „că se poate“. Cei care stau și își pierd nopțile în laboratoare, care își sacrifică tinerețea și ochii pentru a găsi soluții la problemele omenirii, persoanele care au vise mărețe și muncesc din greu pentru a le realiza, toți suferă de ambiție, și nu pot decât să mă bucur!

Ambiția este catalizatorul necesar scopurilor care lucrează pentru binele comunității umane. Nimic de zis, este într-adevăr greu să ne dedicăm acestor obiective dacă nu avem asigurate nevoile de bază, dar după ce trecem de un anumit nivel, vom deveni conștienți că empatia, conștientizarea, generozitatea, și, la urma urmei, chiar fericirea devin posibile cu ambiție. Ambiția de a alege ținte ce par imposibile și de a-ți depăși limitele creează o putere nemărginită, care împinge către progres și către mai binele tuturor.

Acum rămâne ca românul ambițios (pentru că lacomia este passé), care a ajuns într-un stadiu mai avansat, prin prisma lui Maslow, să treacă de la simpla asigurare a nevoilor personale la ideea că un om împlinit are nevoi unde focusul cade pe ceilalți. O asemenea schimbare de filosofie ar pune în mișcare spirala creșterii; rămâne întrebarea în ce tabără alegem să jucăm. Deocamdată, eu aleg să sting televizorul, dar să trag cu ochiul.