Opinie Lavinia Rașca: Cum poate crește afacerea dincolo de puterile celui care a creat-o

LAVINIA RAȘCA este membru fondator al ASEBUSS și director general al EXEC-EDU

Proces esențial pentru creșterea companiilor antreprenoriale, delegarea devine imperios necesară atunci când antreprenorul simte că își risipește energia în prea multe activități mărunte, sau care nu-i plac, și că lucrurile încep să îi scape de sub control.

Procesul este dificil, mai ales dacă antreprenorii nu au mai lucrat niciodată ca manageri. Sunt necesare multe competențe: capacitatea de a dezvolta viziunea corectă a afacerii; o bună autocunoaștere; talent de comunicare – pentru a le explica acelora cărora le deleagă sarcini de ce trebuie să facă anumite lucruri, ce anume trebuie să facă și cum; carismă – pentru a-i convinge că sarcina pe care o vor primi este importantă și că nu se vor expune niciunui pericol.

Antreprenorul mai are nevoie și de ceva extrem de important: de respectul sincer față de fiecare om din organizație. S-a împământenit în business conceptul de ”resurse umane“. Eu nu consider că oamenii pot fi încadrați în categoria resurse. Ei nici nu se amortizează, nici nu se consumă, ci sunt sunt cei care creează resursele și le pun în mișcare. Oamenii dispun de fizic, mental și emoțional, iar emoționalul încă nu a putut fi reprodus artificial, așa cum s-a întâmplat cu fizicul și cu mentalul. Or, respectul se adresează în primul rând emoționalului și face diferența între a avea angajați loiali, implicați și entuziaști, sau, dimpotrivă, rebeli și apatici. Respectul presupune ca fiecare om din echipă să fie cunoscut și tratat ca o individualitate aparte.

Să nu le fie încălcate valorile și obiectivele personale, să li se dea de făcut lucruri care le plac, de care pot fi mândri și care îi stimulează, fără a-i copleși, și să li se recunoască în mod explicit competența, loialitatea, eforturile și realizările. Să le fie puse la dispoziție resursele necesare, să nu li se pună piedici și să nu fie pedepsiți imediat ce greșesc (evident, nu vorbim aici de reaua intenție, care se cere sancționată dur și imediat). Să li se asigure condițiile pentru a putea fi foarte productivi, să fie plătiți corect, pe măsura performanțelor lor, și să fie sprijiniți să se dezvolte continuu.

Anthony Robbins arată că orice om are șase nevoi care trebuie satisfăcute corect, de către el însuși și de către cei din jur: nevoia de siguranță, de diversitate, de a fi semnificativ, de conectare, de contribuție și de dezvoltare.
Antreprenorii performanți au grijă ca aceste dorințe și nevoi să fie îndeplinite. Angajează cu mare chibzuință, exact atât cât este cu adevărat necesar și au grijă să aducă și să păstreze în companie oameni foarte talentați, dornici și capabili de realizări superioare. Având angajați foarte productivi, își permit să-i plătească mult mai bine decât media industriei lor și nu ezită să o facă.

Creează un climat de lucru foarte bun – primesc noii angajați cu căldură și îi integrează imediat în cultura companiei și în cerințele postului. Sunt preocupați să le mențină energia la un nivel ridicat – le dau de îndeplinit sarcini diverse, interesante, care li se potrivesc, au grijă să-i ajute să lucreze cu oameni la fel de performanți ca ei, cu care să se înțeleagă, și le recunosc meritele. Îi sprijină permanent să se dezvolte prin mentoring, coaching și prin expunerea la educație formală și informală. Datorită acestui comportament, fluctuația în companie va fi foarte mică, iar concurența la angajare va fi foarte mare. Ca urmare, cheltuielile de recrutare–selectare vor fi mici, iar rezultatele oamenilor din companie vor fi valoroase.

Există o mare diferență între performanțele companiilor care investesc în dezvoltarea talentelor prin mentoring, coaching, educație și training, și cele care nu o fac. Între antreprenorii care se străduiesc să creeze o cultură a învățării prin toate metodele, inclusiv prin lectura unor cărți utile și dezbateri în grupuri de angajați și cei care sunt indiferenți. Am verificat acest lucru de multe ori și am făcut la un moment dat un sondaj, pentru a afla ce determină comportamentul celor din urmă. Primul dintre argumente a fost lipsa banilor, urmat de scepticismul indus de diverse experiențe trecute nefericite, în care banii și timpul s-au cheltuit fără niciun rezultat, apoi de teama că angajații, după ce-și vor dezvolta competențele, vor pleca în alte companii, de obicei concurente. 

Printre motive, era menționată și convingerea că pilele și relațiile sunt mai utile ca orice formă de învățare și că angajați se găsesc oriunde și oricând. Toate aceste argumente se dovedesc a fi mituri. Dezvoltarea angajaților s-a dovedit benefică de fiecare dată când s-au definit corect nevoile și s-au ales atent programele și furnizorii la care s-a apelat. În privința temerii că angajații care participă la programe de dezvoltare vor părăsi compania, pot spune că, dimpotrivă, angajații sunt mai loiali, mai entuziaști și mai productivi dacă pot învăța și dacă pot aplica ce au învățat. Este adevărat că bugetul de dezvoltare a talentelor e de cele mai multe ori limitat. În aceste condiții, cine are întâietate? Aș spune că, în cazul companiilor antreprenoriale în creștere, managerii de la mijloc. Ei sunt cei mai solicitați și în același timp au cel mai mare impact asupra performanței afacerilor care cresc.