Opinie Lavinia Rașca, Asebuss: Vrem să controlăm sau vrem să dezvoltăm? Ce tip de companie vom construi?
M-a bucurat foarte mult o discuție recentă cu un antreprenor, absolvent al programului executive MBA în care predau. Mi s-a părut mai relaxat decât era înainte. S-a înscris de curând în programul doctoral, alegându-și o temă de strategie, ceea ce presupune un angajament serios de energie și de timp. L-am întrebat cum se va descurca cu toate. Mi-a răspuns că a angajat un director general pentru af…
de Lavinia Rașca (MEMBRU FONDATOR AL ASEBUSS ȘI DIRECTORUL GENERAL AL EXEC-EDU)
Directorul general i-a fost coleg de grupă la școala de business pe care au absolvit-o amândoi. După doi ani de studiu împreună, au căpătat încredere unul în altul. Așa că l-a adus să conducă activitatea de zi cu zi a companiei sale, urmând ca el să se ocupe de strategia ei și de demararea altor businessuri, pe care le are mai demult în minte. Ca la carte! Conversația mi-a mers la suflet.
Așa că mi-a venit ideea să scriu despre lupta interioară pe care am observat-o la mulți antreprenori. Pe de o parte, își doresc să-și dezvolte rapid compania și au nevoie de finanțare, numai că investitorii le cer adeseori, în schimbul capitalului pe care îl riscă, să cedeze controlul și conducerea în favoarea unor manageri profesioniști. Pe de altă parte, controlul și conducerea sunt motivații puternice ale antreprenorilor, la care renunță cu greu sau deloc. Antreprenorii cedează doar când dorința lor de dezvoltare este mai mare decât cea de control și când devin conștienți că nu au competențe de manageri profesioniști.
OPTIMISMUL ÎNCEPUTULUI.
Cei mai mulți antreprenori sunt foarte încrezători în ei înșiși și sunt siguri că vor putea gestiona orice problemă, atunci când se decid să se lanseze în afacerea proprie. Optimismul lor accentuat este benefic, pentru că le dă energia să pună afacerea pe picioare.
Mai mult, sunt convinși că numai ei înșiși își pot conduce compania spre succes. La început, chiar așa este: ei sunt cei care înțeleg mai bine ca oricine oportunitatea, produsele și serviciile, beneficiile și piața țintă, modelul de business. Ei angajează primii oameni, conform valorilor și nevoilor lor proprii, și stabilesc relații foarte strânse cu aceștia. De aceea este cultura organizațională o manifestare a personalității și a preferințelor antreprenorilor.
NGRIJORĂRILE CREȘTERII.
La scurt timp după ce pornesc la drum, antreprenorii încep să înțeleagă că au nevoie de mai multe resurse decât s-au gândit inițial, că pasiunea și talentul cu care lucrează nu sunt suficiente pentru a exploata oportunitățile și pentru a dezvolta afacerea. Dacă talentul tehnic a fost esențial la început, atunci când afacerea crește este nevoie de mult mai multe competențe: de marketing și de vânzări pentru volume mari, de suport clienți sau competențe sofisticate de finanțe și contabilitate. Apare nevoia posturilor clar definite și a ierarhiei organizaționale, a proceselor și a procedurilor bine stabilite.
De cele mai multe ori, antreprenorii nu mai fac față. Atunci încep să-și caute manageri și finanțatori. Cu cât își conduc mai repede compania spre punctul în care au nevoie de mai mulți bani și de mai multe aptitudini manageriale, cu atât pot pierde mai repede din controlul lor asupra afacerii. Sunt pregătiți pentru asta?
În discuțiile cu investitorii, fondatorii companiei înțeleg că, pentru banii de care au nevoie, trebuie să plătească un preț: cedarea unei părți din controlul asupra afacerii pe care au creat-o cu atâta greutate. Iar, dacă investiția pe care o solicită e foarte mare, vor ceda calitatea de asociat majoritar și își pot pierde poziția de director general, președinte sau alte funcții asociate controlului. Este motivul pentru care foarte mulți antreprenori, obișnuiți să fie creierul și sufletul afacerii, renunță la investitori și amână finanțarea creșterii cu fonduri externe, sperând că se vor putea descurca prin reinvestirea profitului. Arareori reușesc. În cele mai multe cazuri, compania rămâne marginală sau eșuează.
Am auzit de la mai mulți investitori că această abordare emoțională, caracteristică tuturor antreprenorilor, este mai pregnantă în România. Antreprenorii solicită să rămână liderii companiei, pe când investitorii își dau seama că aceștia nu au competențele necesare. Timpul necesar tranzacției este mai îndelungat și riscul ca aceasta să eșueze din cauze subiective e mai mare decât în alte țări. De aceea, există investitori care au scos România de pe harta preferințelor lor.
ALEGERI ÎNȚELEPTE…
În practică, antreprenorii încep prin a-și conduce afacerea. Ei și-ar dori să-și păstreze puterea, dar în același timp să aibă o companie dinamică. Dacă sunt înțelepți, își dau seama că cele două aspirații nu se pot realiza simultan decât în mod excepțional și trebuie să se decidă ce preferă: controlul sau dezvoltarea? Cei care preferă dezvoltarea atrag investitori și angajează manageri profesioniști. Ceilalți păstrează pentru ei conducerea, cu prețul stagnării sau al unei creșteri nesemnificative a companiei. Câteodată, angajează manageri care nu stau în calea dorinței lor de putere. Finanțează dezvoltarea din profit, pentru că le e teamă că investitorii îi vor schimba din poziția de conducere.
Decizia investitorilor urmărește răspunsul la aceeași întrebare – control sau dezvoltare? De obicei, investitorii îi preferă pe antreprenorii dispuși să cedeze conducerea. Se întâmplă foarte rar, atunci când ei se conving că antreprenorii au aptitudini manageriale deosebite, să investească și să îi păstreze în postul din vârful piramidei.
DE LA ÎNCEPUT.
Ce pot face antreprenorii ca să aibă succes și să se simtă împliniți? E bine să se gândească bine de la început ce preferă – dezvoltare sau control – și să își aleagă în consecință tipul de companie pe care o creează.
E recomandabil ca antreprenorii care preferă controlul, dorind să rămână la conducerea companiei pe care o înființează, să-și aleagă un domeniu de activitate în care sunt experți, au competențe și relații și care nu impune investiții foarte mari de capital.
E bine să pornească la drum cu economii și cu experiență și să amâne investiția de creștere cât mai mult, până câștigă experiență și economisesc bani din profit. Și e absolut necesar să deprindă competențe manageriale. Să citească, să meargă la cursuri și să-și ia sfătuitori – fie mentori, fie consultanți.
Pe de altă parte, antreprenorii care doresc să creeze companii dinamice, mari, pot să se îndrepte spre domenii creative, bazate pe idei revoluționare, pe cercetare-dezvoltare. Aceste companii vor solicita investiții importante de capital. Investitorii vor aduce în companie, pe lângă fonduri, idei de dezvoltare și pe cei mai competenți manageri, care să conducă activitatea de zi cu zi. Antreprenorii orientați spre creștere se vor mulțumi să-și păstreze un rol minoritar într-o companie care le aduce sume foarte mari de bani proprietarilor.
Prin urmare, ca totul să meargă bine, cei care doresc să devină antreprenori ar trebui să se decidă ce rol vor avea pe termen lung în compania căreia se gândesc să-i dea naștere, care este procentul minim din afacere pe care vor dori neapărat să-l păstreze și care este perioada minimă în care doresc să rămână proprietari. În plus, trebuie să ia în calcul și faptul că preferințele antreprenorilor se pot schimba în timp.