Opinie Lavinia Rașca, Asebuss: Copilăria antreprenorială

de Lavinia Rașca (MEMBRU FONDATOR AL ASEBUSS ȘI DIRECTORUL GENERAL AL EXEC-EDU)

NAȘTEREA
O modalitate aparte de a face business, pe care o aleg mulți, inclusiv absolvenți de programe MBA și EMBA, este cea de a lucra pe cont propriu, de a fi, conform unui termen sugestiv, deja împământenit, ”self-employed„. Este o oportunitate foarte bună de evoluție în carieră, pentru cei cu o expertiză specială și rar întâlnită, cu o clientelă stabilă și cu o rețea de relații bazate pe respect și încredere reciprocă. Aceste trei condiții sunt obligatorii. Când măcar una dintre ele nu este îndeplinită, realizările sunt mediocre și eșecul iminent.

Când se poate spune că a luat naștere o companie? Momentul nu este legat de înregistrarea oficială și legală, ci de prima operațiune financiară, fie că e o plată, fie că e o încasare. De obicei, prima operațiune financiară e o plată: taxe, materiale promoționale sau mobilier.
|ncă din primele zile de viață, compania e înconjurată de o infrastructură de furnizori de servicii și produse: instituții de stat și programe care sprijină antreprenoriatul, finanțatori, consultanți, furnizori de bunuri necesare funcționării. Secretul succesului e ca antreprenorul, care de-abia a deschis ochii, să afle imediat cât mai multe despre ei, să-i aleagă pe cei mai potriviți și să negocieze cu ei termenii relației, pentru a-i fi favorabili pe termen lung. Și mai e obligatoriu să deprindă imediat managementul eficient al fluxului de numerar. Toate acestea în timp ce organizează activitățile din companie astfel încât să fie fără reproș, iar rezultatul lor să-i încânte pe clienți.

PRIMII PAȘI
Dacă urmărim cu atenție primii pași în business ai companiilor născute de curând, putem face repede diferența între adevărații antreprenori, cei care se vor dezvolta frumos în viitor, și proprietarii de mici întreprinderi, care vor rămâne, uneori fără voie, meseriași în propriile afaceri și poate, după un timp, vor dispărea.
Imediat după naștere, începe o luptă grea, contra cronometru, pentru supraviețuire. Primele luni sunt dificile pentru că, în general, antreprenorii lucrează singuri sau aproape singuri. Unii nu angajează pentru că nu își permit, fiind precauți cu cheltuielile. Strâng bani pentru investiții strategice. Alții însă nu o fac pentru că se identifică atât de tare cu companiile lor, le e atât de teamă să nu le fure cineva ideile și sunt atât de siguri că nimeni nu s-ar putea descurca la fel de bine ca ei, încât nu concep să delege. Se concentrează asupra activităților de zi cu zi, ceea ce e bine, dar nu mai au când să se gândească la viitor și la eventuale îmbunătățiri ale modelului de business, ceea ce e total greșit.

SPRE DEZVOLTARE
SAU SPRE STAGNARE
Antreprenorii adevărați, care se vor dezvolta și vor avea succes, depășesc repede această perioadă și își aduc alături, rând pe rând, specialiști și manageri. |mpreună dezvoltă structura, cultura, bugetele, sistemele de management profesionist și așa își fac timp să se concentreze asupra lucrurilor pe care sunt chemați cu adevărat să le facă: să dezvolte activitatea prin observarea și exploatarea de noi oportunități, să rafineze permanent modelul de business și strategia.
Ce se întâmplă cu ceilalți? Rămân singuri sau se înconjoară de oameni obedienți, fără inițiativă, care nu știu sau nu au curajul să ia decizii, ocupându-se doar de activități de rutină, nesemnificative. La un moment dat, în efortul de a le face pe toate singuri, obosesc. De obicei, asta se întâmplă tocmai când operațiunile încep să fie eficiente și compania devine viabilă, când apare profitul, iar pericolele sunt doar acelea care pândesc orice companie. Atunci, în loc să profite de respiro și să se gândească strategic la viitor, ei decid să ia o pauză și să se relaxeze: ”Mai poate aștepta strategia, până ce mă voi întoarce din concediu!„ – își spun ei. Când pleacă, în companie nu rămâne nimeni care să fie pregătit să le țină locul, iar consecințele nu sunt deloc fericite.

Concluzia? Este foarte periculos să iei mâinile, chiar și pentru o fracțiune de secundă, de pe volanul unei mașini intrate în plină viteză, mai ales dacă nu e nimeni pe scaunul de alături.

Și încă ceva. Este la fel de grav atunci când, din rezervorul mașinii aflate în viteză, se scurge brusc combustibilul. Adică atunci când, din conturile companiilor tinere, care de abia au început să arate bine, sunt luați bani pentru chestiuni de familie sau pentru ca patronii
să-și satisfacă ego-ul. Din păcate, se întâmplă acest lucru. După perioada de început, care a fost plină de privațiuni, membrii familiei încep să-și ceară drepturile: ”|n definitiv, de ce ne-am sacrificat atâta timp?„ – se gândesc și spun ei. Pe de altă parte, patronii vor să trăiască bine și încep să râvnească la statutul conducătorilor din multinaționale, ceea ce e foarte costisitor.  Nimic rău în asta, vor spune unii. |n definitiv, dividendele sunt răsplata riscului și a eforturilor patronilor, deci ei le pot folosi cum doresc. Perfect de acord, dar ar trebui să o facă numai după ce au investit în tot ceea ce era necesar pentru dezvoltarea activității: pentru marketing și PR, pentru tehnologie nouă, pentru a trimite angajații la cursuri, pentru a plăti consultanți, pentru multe altele. Altfel, se pierd oportunități, oamenii sunt frustrați, iar cei performanți, care sunt dornici să facă lucruri importante și să se dezvolte, pleacă. Aceste comportamente fac ca afacerile să rămână mediocre sau să eșueze, în timp ce patronii lor sunt convinși că doar mediul nefavorabil a fost cauza lipsei de noroc.

Ce concluzii putem trage? Pentru a avea afaceri cu o creștere sănătoasă, antreprenorii nu abdică niciun moment de la menirea lor de strategi. |n timp ce observă și exploatează oportunitățile potrivite, ei au grijă să-și dezvolte permanent echipa și, alături de ea, se concentrează asupra excelenței activității, menită să-i satisfacă pe clienți. Nu încetează niciun moment să caute răspunsul la întrebarea: ”Ce să fac și ce să nu fac, astfel încât clienții să prefere afacerea mea și nu pe cea a concurenților mei?„.