Opinie Lavinia Rașca: Antreprenoriatul, între visuri îndrăznețe și obiective SMART

de Lavinia Rașca (MEMBRU FONDATOR AL ASEBUSS ȘI DIRECTORUL GENERAL AL EXEC-EDU)

Ascultând aceste cuvinte, repetate stăruitor, gândurile mi-au zburat la primii mei mentori americani, care, la începutul anilor ’90, mă îndemnau să învăț să visez, să am visuri îndrăznețe și să am încredere că ele se vor îndeplini, dacă voi fi hotărâtă și perseverentă. Dacă atunci îi ascultam oarecum neîncrezătoare, acum știu că aveau dreptate. Suntem rezultatul visurilor pe care ni le făurim, fără de care nu am avea energia de a munci și nici puterea de a face alegeri. De-a lungul timpului m-am convins că oamenii care visează mult își păstrează tinerețea și vigoarea, sunt buni, optimiști, entuziaști. Antreprenorii de succes au visuri foarte multe și foarte îndrăznețe, mai ales că am avut privilegiul să-i ascult pe unii dintre ei împărtășindu-le. Dar ei mai au ceva: perseverența de a acționa pentru a le aduce la îndeplinire, prin crearea și dezvoltarea de companii care să îi reprezinte.

A visa nu e același lucru cu a fi visător. Există mulți visători care, în lipsa concentrării și a acțiunilor stăruitoare, nu sunt performanți și nu ajung nicăieri, deși visele lor sunt îndrăznețe. Nu e suficient să visăm, mulțumindu-ne cu atât. Visurile sunt neclare, se suprapun unele peste altele, pentru că sunt mult prea multe. Unele se dovedesc a nu avea vreo legătură cu noi sau cu realitatea care ne înconjoară. Este nevoie să le filtrăm.

Succesul cere să ne concentrăm asupra viselor care merită atenție, fiind realiste și în armonie cu valorile personale, și să le dăm astfel un contur clar în mintea noastră. Astfel, ele se vor transforma în aspirații și vor avea mari șanse de a se îndeplini.

Câteva întrebări devin necesare în acest demers: care e rolul meu în lumea aceasta? Ce viitor îmi doresc? Ce e important pentru mine?

Pentru a depune efortul susținut necesar, este recomandabil ca antreprenorii să își lanseze afaceri care corespund aspirațiilor personale, adică dorințelor și țelurilor lor celor mai importante și durabile. E foarte puțin probabil să te poți ocupa pe termen lung, cu dăruire, de ceva care nu ți se potrivește și nu-ți place deloc, oricât de promițătoare ar fi premisele pieței. Pe de altă parte, este incontestabil faptul că, prin deciziile, acțiunile și relațiile lor, antreprenorii își pun amprenta asupra companiilor pe care le înființează și a aspirațiilor care le definesc. Mai ales dacă angajații sunt corect selectați și au valori în linie cu ale companiei.

Aspirațiile companiei, cunoscute și sub denumirea de ideologie, sunt reprezentate de misiunea, viziunea și valorile ei (fig. 1). Uneori, misiunea este asimilată viziunii. În orice caz însă, misiunea, viziunea și valorile sunt elementele care o definesc. Îi dau identitatea care o va face diferită de companiile concurente și o ajută să capete o poziție distinctă în mintea și în inima consumatorilor și a angajaților.

Aspirațiile reprezintă punctul de plecare al strategiei. Strategia care nu izvorăște din aspirații nu are sens. „Elaborăm strategia… ca să obținem ce?“. Aspirațiile – misiunea, viziunea, valorile – le dau oamenilor imboldul de a se adapta schimbărilor mediului, de a inova, le oferă motivație și sunt liantul culturii organizaționale. În felul acesta, oferă șanse de succes strategiei.

În companiile de succes, aspirațiile și strategia sunt complementare și coerente, potențându-se reciproc. Aspirațiile sunt legate în principal de oamenii din companie, iar strategia de concurenți. Aspirațiile și strategia răspund la întrebări diferite, dar strâns legate
(fig. 2).

Formularea viziunii, misiunii și valorilor e corectă, completă și utilă atunci când are o latură strategică și una de motivare. Când e clară, arată care e rolul companiei și către ce țintește ea. Când este plastic exprimată, îndeamnă la acțiune și oferă motive de mândrie antreprenorilor înșiși, angajaților, investitorilor și tuturor celor care vin în legătură cu compania. Am văzut în companii seturi misiune – viziune – valori contraproductive, fie pentru că erau neinspirat formulate, fie pentru că angajații nu rezonau cu ele. Uneori erau afișate la loc de cinste, dar ar fi fost mai bine să nu fi existat.

Cu o căutare pe Google, pot fi găsite seturi misiune – viziune – valori a sute de companii, unele mai inspirate, altele mai puțin sau deloc inspirate. Eu prefer ideologia pe care Henry Ford a făurit-o pentru compania sa, mai ales că acest lucru s-a întâmplat la începutul secolului trecut. Am întâlnit-o pentru prima dată în articolul lui J.C. Collins și J.I. Porras „Building Your Company’s Vision“.

Ford avea ca țel îndrăzneț „Democratizarea automobilului“. El și-a formulat aspirațiile astfel: „Voi construi un automobil pentru cei mulți. Prețul lui va fi atât de mic, încât orice bărbat cu salariu bun îl va putea cumpăra și se va bucura de el împreună cu familia, petrecând ore binecuvântate în natura pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu. Când voi fi gata, toți și-l vor permite și-l vor avea. Caii vor dispărea de pe șosele, automobilul va deveni ceva obișnuit, iar noi vom putea oferi locuri de muncă și salarii bune, unui număr mare de bărbați“.

Acest text e clar, având bine definită componenta strategică, în care se explică faptul că Ford va avea o producție de masă, cu costuri mici, destinată celor care înainte nu-și permiseseră să aibă automobile, și în același timp motivantă pentru angajați și potențialii angajați, cărora le atinge atât latura rațională – satisfacția de a avea salarii bune  – , cât și pe cea emoțională – mândria de a lucra într-o companie cu țeluri îndrăznețe. Caracteristica sa vizuală mi se pare foarte inspirată.