OPINIE Kurt Weber, director general al Horváth & Partners România: „Soluțiile de automatizare și viitorul locurilor de muncă"

Această bunăstare este și generatorul unei nevoi crescute pentru depozitare, gestionare, îndosariere, stivuire, scanare, plicuire etc. De fapt, prin revoluția digitală din ultimii ani, omenirea a creat o lume foarte complexă și ambiguă, în care volatilitatea și incertitudinea ne înconjoară. Pentru a face față acestei lumi noi, oamenii au nevoie de o capacitate incredibilă de a gândi și a lua decizii într-un mediu abstract. Capacitatea de abstractizare nu se învață de azi pe mâine, ci este rezultatul unui lung șir de exerciții: multe, mărunte și dese, care se desfășoară pe o perioadă lungă. Dilema este cum să îți aloci timp pentru a-ți dezvolta această capacitate. În prezent, o mare parte din activitatea unui angajat constă în sarcini menite doar să ajute companiile să gestioneze complexitatea pe care au creat-o și de care beneficiază. Astfel, studii internaționale arată că aproape 60% din volumul de muncă dintr-o companie este generat de sarcini care nu aduc valoare efectivă, ci există strict pentru a menține întreprinderea în stare de funcționare. Activități ca emiterea de facturi, contabilitatea de gestiune, colectarea de creanțe au nevoie de mult timp, spațiu și oameni.
Potrivit unui studiu al Horváth & Partners, până la 30% dintre locurile de muncă existente vor fi înlocuite de soluții de automatizare până în 2030. Funcțiile unde există cea mai ridicată probabilitate de automatizare sunt în activități ce țin de contabilitate, logistică, depozitare, marketing, casierie, secretariat, relații cu publicul, dactilografiere. Există o serie întreagă de soluții de automatizare aplicabile pentru aceste funcții, iar printre cele intrate mai recent în vocabularul comun este și RPA, Robotic Process Automation.
RPA-ul este un instrument, să-i zicem un limbaj de codare, cu ajutorul căruia se construiesc niște miniprograme informatice, ce replică fidel operațiunile pe care le face un om, pe calculator. Astfel, miniprogramul are aceleași rezultate și poate face aceleași lucruri ca omul. De fapt, poate avea rezultate chiar mai bune, având în vedere eroarea umană prezentă în orice proces. Desigur, acest tip de automatizare este aplicabil doar proceselor de rutină, care se desfășoară în baza unor reguli clare și în derularea cărora nu este nevoie de rațiune, cu alte cuvinte, în procese robotice. Aceste miniprograme sunt așa-zișii roboți, din perspectiva RPA.
Iar economia de timp este ușor de calculat. Un exemplu simplu: să zicem că un contabil trebuie să emită manual 200 de facturi, o dată la 10 zile, în cursul unui an. Toate datele de facturare, pe care contabilul trebuie să le treacă în factură, există într-un sistem informatic care nu permite emiterea automată. În scenariul nostru, optimist, întocmirea unei singure facturi durează aproximativ 3 minute. Contabilul face aceleași mișcări pe laptop și intră în aceleași ecrane din sistemul informatic. Practic, este un proces robotic. Astfel, doar activitatea de emitere a acelor facturi îi va lua contabilului aproximativ 50 de zile anual. Deci acesta va petrece peste 2 luni într-un an pentru a emite facturi.
Un robot RPA ar putea face această treabă în locul contabilului, lăsându-i cele 2 luni pentru a pregăti, de exemplu, rapoarte interesante pentru managementul companiei despre, să zicem, profitabilitatea activității operaționale. În baza acestora, managementul ar putea lua decizii care ar face ca acea companie să fie mai competitivă în piață, ceea ce ar genera un profit mai mare. Așadar, contabilul din exemplul nostru ar avea timp să se ocupe de îmbunătățirea rapoartelor de management, a procedurilor interne, de gestiunea riscurilor sau de alte sarcini care îi necesită gândirea abstractă și creativă. Din acest unghi, eu văd RPA-ul ca pe o prelungire a angajaților, care își alocă timp pentru a se instrui în utilizarea roboților.
Mai mult, toate platformele RPA, cum este și cea dezvoltată de UiPath, au ca țintă democratizarea posibilității de codare a roboților. Acest lucru înseamnă că dacă un contabil ar avea un minimum de aptitudini tehnice și ar aloca timp pentru a învăța cum să codeze roboții RPA, ar putea să își facă singur robotul care să îi emită facturile.
E lesne de imaginat un viitor în care sarcinile de rutină nu mai sunt făcute de oameni, ci de roboți. Un astfel de viitor arată, din perspectiva mea, foarte interesant. În scenariul în care educația s-ar adapta suficient de repede, am putea ajunge, peste o generație, să avem de-a face cu oameni care nu au lucrat niciodată rutinat, pe un proces robotic. Oameni care au avut timp să gândească abstract și critic, ceea ce ar putea conduce, de ce nu, la o explozie globală de creativitate. Desigur, sunt mulți pași de făcut până la acel punct, dar scenariul este unul posibil, poate chiar probabil. Automatizarea va promova noi modele de afaceri și le va securiza pe cele existente, de exemplu, în industria serviciilor financiare. Reversul medaliei constă în schimbarea pe termen lung pe care o va aduce modului de lucru: multe dintre slujbele de astăzi nu vor mai exista în viitor. Noile locuri de muncă vor necesita abilități diferite și nu vor compensa pierderea celor mai vechi. În consecință, o parte a provocării transformatoare pe care o reprezintă automatizarea include responsabilitatea corporativă.
Soluțiile sunt, deocamdată, puține, pentru că această democratizare a automatizării a devenit o problemă socială reală relativ recent. Evident, oamenii amenințați cu pierderea locului de muncă vor trebui să se recalifice în funcții care nu pot fi automatizate. Important este ca măsurile necesare să fie luate eficient de către guverne și companii, pentru a evita evenimente nefaste. Pentru a beneficia pe termen lung de potențialul său creator, omenirea trebuie să îmbrățișeze, precaut dar călduros, automatizarea. Și, așa cum a făcut-o de nenumărate ori pe parcursul istoriei, să găsească răspunsuri pentru problemele pe termen scurt care vor apărea.