Opinie Iuliana Stan, Human Synergistics: Pe pereți

IULIANA STAN (managing partner Human Synergistics România)

Dintre ele se face selecția celor 4, maximum 6 cuvinte alese să dea identitate unei organizații. Odată înrămate și agățate strategic pe holuri sau prin birouri, lumea uită de ele, sau oamenii își amintesc, în medie, cam vreo 2 dintre ele. Viața organizațională a acestor cuvinte, în loc să înceapă atunci când sunt puse pe pereți, se termină.

le fie sunt rodul unei munci bine intenționate care se petrece cu ușile închise între câțiva oameni, fie sunt livrate la finalul unui team building la care participă echipa de top management, fiind apoi preluate de departamentul de comunicare internă și înrămate, ori, în cel mai amuzant caz, „vin de la headquarter„. Ultima variantă este haioasă pentru că atunci când o organizație locală primește de la headquarter valorile, are impresia că efortul ei în legătură cu identitatea organizațională este aproape încheiat. Aud companii spunând: Noi avem valorile/cultura de la headquarter! Maximul pe care îl poate da un headquarter este o direcție de valori și de principii de funcționare, ceea ce este chiar recomandat, însă punerea lor în practică presupune o disciplină de fier, de zi cu zi, de proiect cu proiect, de discuție cu discuție.

Inovația se obține susținând-o, nu impunând-o, loialitatea se creează, nu se cere, excelența are la bază o viziune, nu un standard sau o lozincă, încrederea se acordă, nu se câștigă, spiritul de echipă se creează, nu se forțează, cooperarea se construiește, nu se consumă, iar felul în care toate aceste cuvinte prind viață este vital pentru sănătatea oricărei organizații. Respectul poate apărea pe pereții mai multor organizații, dar operaționalizarea lui poate fi diferită de la companie la companie, în funcție de strategia sau de domeniul fiecăreia, însă în esența lui este o valoare fundamental umană și punerea lui în practică va face diferența dintre rezultatele pe care le au organizațiile care reușesc să facă viu respectul și cele care îl amintesc în pomelnice frumos și îngrijit înrămate.

Organizațiile sunt ficțiuni sociale, adună temperamente și caractere și își formează un spirit propriu. Acest spirit are doi determinanți de bază la pornire: mentalitatea țării respective și mentalitatea conducătorilor acelei organizații. Combinația dintre cele două mentalități dă tonul într-o organizație și, chiar și așa, presupunând că cele două ingrediente sunt de calitate excepțională, nu este suficient ca să poți crea și conduce predictibil și sustenabil ceea ce se poate numi spiritul unei organizații care livrează performanță.

Dincolo de competențele profesionale pe care toți conducătorii de organizații le au, diferența dintre organizațiile excepționale și celelalte o face felul în care aceștia reușesc să-și facă organizațiile să simtă și să trăiască valorile de pe pereți.

Este suficient ca o singură dată un lider să facă invers decât scrie pe pereți ca să creeze un model, o metodă de a aplica lucrurile, și astfel să schimbe fără efort o organizație întreagă în rău. Însă, ca să o schimbe în bine, nu se poate altfel decât dacă se comportă absolut totdeauna el însuși întocmai cum scrie pe pereți. E ușor nedreaptă statistica, dar alta nu există. Cuvintele acelea dau tonul pe dos dacă sunt încălcate, dar dacă ar fi trăite conștient și explicit, nici măcar nu ar mai fi nevoie de ele pe pereți.

Singurul lucru prin care, dacă l-ar face, organizațiile ar putea atinge niveluri superioare de motivare, de angajament sau de servicii superioare ar fi să regândească toate proiectele și toate mecanismele organizaționale pe care le au deja punând acele cuvinte de pe pereți în centru. Adică să își interogheze felul cum fac lucrurile și să vadă dacă răspunsurile se întâlnesc cu ce scrie pe pereți. Dacă nu se întâmplă astfel, fie nu scrie bine pe pereți, fie nu e bun proiectul și e nevoie de o decizie rapidă: fie adăugăm cuvinte noi pe pereți sau înlocuim cuvinte vechi și le dăm viață, fie schimbăm proiectul cu unul mai aliniat de care chiar este nevoie. Gânditul la identitatea și la spiritul unei organizații și menținerea lor în direcția în care are nevoie organizația să meargă este o slujbă cu normă întreagă, nu doar o treabă de finețe. A face vii, trăite și răspândite cuvintele de pe pereți este partea cea mai grea, dar care face diferența între felurile de lideri de organizații și între perfomanțele pe care ei le obțin. Este greu, mai ales atunci când ai putere să te întrebi de ce faci așa cum faci și dacă ești așa cum scrie pe pereți.