Opinie Iuliana Stan, Human Synergistics: În general

IULIANA STAN (managing partner Human Synergistics România)

De câte ori afirm că procesul de învățare este unul dintre cele mai grele procese prin care trec oamenii, prima reacție este că învățarea este ceva foarte firesc naturii umane și că, în general, oamenii învață ușor. Teoretic, oamenii spun că învață continuu, că însăși viața este învățare, dar dacă îi întrebăm ce au învățat ultima oară sau ce își planifică să învețe în viitor vor răspunde mai degrabă generalități.

Toți adulții spun că ei sunt deschiși să se dezvolte, cer să fie învățați cum să își mai dezvolte abilități, dar de pus în practică prea curând nici nu poate fi vorba. Copiii au o aparentă pornire către învățare, dar acestei porniri i se dizolvă încet – încet firescul pe măsură ce apar responsabilitățile. În general foarte puțini oameni au sau își găsesc motivația interioară pentru învățare. Nu spun că este bine sau rău astfel, ci observ tendințele și preferințele, în generalul la care am acces. Învață ușor, cu o puternică motivație interioară și cu dorință de descoperire și de autodescoperire, mai puțin de un om din 20, chiar mai puțin, iar cazuistica la care mă refer este una foarte elitistă, poate prea elitistă.

Da, învățarea este un firesc al naturii umane, dar în sensul de necesitate, de nevoie, nu de preferință implicită, de pulsiune. Primul impuls al unui adult este mai degrabă cum să se descurce cu ce are, decât să învețe, din propria voință, o abordare nouă, o abilitate nouă. Adulții acceptă conținut nou cu mirare și cu interes aparent, dar nu îl pun imediat în practică, poate mai degrabă se scotocesc după excepții cu care să contrazică beneficiile învățării sau folosirii acelui conținut. Sau caută explicații ca să argumenteze de ce acel conținut nu se poate aplica în cazul lor particular. Tinerii se storc de energie căutând în jur învățăminte, dar foarte greu se vor aduna de curaj ca să își construiască propriile experiențe de învățare.

Copiii vrăjesc inițial prin capacitatea și dorința lor de a învăța, dar în momentul în care apar responsabilitățile în viața lor, sau învățarea înaintează către performanță, prea puțini continuă procesul de învățare în același ritm pentru că acesta devine greu. Mai există și categoria de adulți care așteaptă contemplativ să primească învățare, să fie învățați de alții ce și cum să facă. Singurii care învață din propria motivație interioară sunt cei responsabili față de ei înșiși, sunt oamenii (copii, tineri sau adulți) cu capacitatea de anticipare a propriului traseu în viață. Cei care se întreabă cine pot și cine vreau să fiu, dar și ce am de făcut pentru asta sunt pe calea învățării cu siguranță.

Învățarea este o caracteristică a autodezvoltării, cea mai firească pulsiune a naturii umane, dar și cea mai ușor de abandonat. Lipsa de interes pentru învățare este de fapt lipsa de interes pentru sine, iar oamenii uită cu mare ușurință de ei înșiși și de nevoile lor reale, căutând mai degrabă resurse ca să își facă viața suportabilă, nu ca să și-o îmbogățească.

Greutatea de a găsi motivația interioară pentru învățare este greutatea de a-și accepta cu seninătate condiția și de a face efortul de a ieși din zona de confort. A învăța este extrem de greu, dar extrem de răsplătitor. De fapt, a găsi motivația pentru învățare este cheia procesului, dar prea puțini oameni știu să facă asta.

A învăța este un proces a cărui execuție presupune disciplină și responsabilitate, nu este o calitate sau o deprindere pe care o avem cu toții. A învăța orice este despre procesul de învățare întotdeauna și de prea puține ori este despre conținutul învățării. A trece prin procesul de învățare aduce cu sine smerenie, curaj, determinare, rezistență, bucuria succesului mărunt, dar autentic. Resursa interioară pentru învățare vine aproape întotdeauna din două ingrediente, musai prezente împreună: capacitatea de autoreflecție dublată de acțiune.

Poate singurul lucru pe care îl putem face pentru cei care fug din fața învățării este să le spunem și lor că acesta este într-adevăr un proces greu, dar la finalul căruia ei vor fi mult mai puternici și mai aproape de ceea ce își doresc să fie sau simt că pot să fie. În general învățarea este la îndemâna tuturor, dar ea devine un privilegiu doar pentru cei care o și accesează și se bucură de valoarea ei.