Opinie Iulian Anghel, editor ZF: Președintele dezbinării. PNL, ținta clară a unei preluări ostile. Societatea? Daună colaterală

Președintele Dan i-a împărțit pe români în două comunități, tutsi și hutu. Comunități care, prin semn prezidențial, sunt blestemate să se confrunte în Valea Armaghedonului românesc, în vreme ce, călare pe calul Sfântului Gheorge, Nicușor Dan este pregătit să ucidă balaurul Bolojan.

Acum că a terminat cu societatea, președintele trece la partide.  De la macro, la micro. Că așa se face. Ca să scoți ficatul unei prăzi, mai întâi trebuie să-i iei picioarele. Abia apoi te ocupi de coaste și de ficați.

Constituția României spune că menirea președintelui este să medieze între stat și societate. Între puterile statului. Între partide. Că chemarea președintelui este să găsească cel mai mic multiplu comun, astfel încât să poată aduna fracții cu numitori diferiți.

Desemnarea lui Adrian Veștea să formeze guvernul, în locul lui Eugen Tomac care și-a depus mandatul, este o piesă din acest circ politic în care Nicușor Dan s-a angajat, de la demiterea guvernului Bolojan, în urmă cu o lună.

Adrian Veștea este vicepreședinte al PNL, deci un “om cu funcții”, cum s-ar zice în popor. A apărut, duminică dimineață, braț la braț cu președintele Dan și a acceptat nominalizarea sa pentru poziția de premier. Ceea ce înseamnă că, înainte, au fost discuții, s-au făcut planuri. Planuri de care partidul său nu a știut – sau nu a știut tot partidul. Și niciun for de conducere liberal nu și-a dat acordul pentru această desemnare. Probabilitatea ca Veștea să fie exclus din PNL este mare. Să vezi atunci bucurie pe capul prezidențial, pentru că aceasta este capcana.

Nicușor Dan se comportă, în plan politic, cum se comportă bursa în cazul preluărilor ostile. Întrucât Bolojan și “consiliul de administrație” liberal nu au fost de acord să-i pună lui Dan partidul la picioare,  „Tender Offer” a eșuat. Urmează „Creeping Takeover”. Veștea, cu toate funcțiile lui, este un ins mediocru care nu ar fi visat niciodată la o asemenea onoare. Și nici apropiații săi la primele grase pe care le vor primi, în cazul în care lovitura de palat reușește. Ce se întâmplă cu acționarii mici, Dumnezeu cu mila. Planul este simplu. A început PSD: „Bolojan se ține de scaun!” Președintele Dan execută la virgulă mandatul PSD și lumea repetă. „Da’ ce, România stă doar în Bolojan?” „Ce, doar Bolojan este pe lumea asta? Să plece și să lase țara să fie europeană!” Sub  emoții, cu sperietoarea extremismului în fața ochilor, fluturată de Dan, poporul nu mai vede mizeria acestui plan și nici ticăloșia prezidențială. Dan nu are nevoie de tot partidul, ci doar de majoritatea care să-i permită să-l arunce peste bord pe Bolojan și pe liberalii care s-au opus preluării ostile. Doar așa poate să refacă mult-iubita alianță dintre PSD și PNL. Autointitulat „președinte reformator”, Dan devine, pe măsură ce orele trec, președinte al restaurației.

Tăcut, chiar și atunci când a fost vizat aproape transparent de președinte, Bolojan nu a mai închis gura, de această dată.

„Un act ostil, o evidentă încercare de rupere a PNL, intenție intuită încă de la doborârea guvernului în interesul PSD”, a scris premierul interimar și lider al PNL, într-un mesaj pe rețeaua de socializare, Facebook.

Bolojan: „Încercarea de a impune unui partid un premier din rândurile sale, fără a avea măcar o consultare prealabilă și după toate deciziile luate în unanimitate de forurile partidului, încalcă orice principiu de colaborare politică loială”.

Scurt. Ruptura este definitivă. Războiul este oficial. Societatea? Daună colaterală.

Cândva împreună, în ciuda opțiunilor politice diferite, ne-am trezit azi, sub voință prezidențială, împărțiți între “europeni” și “antieuropeni/antioccidentali”. Dihotomia este explicită. Președintele se întoarce la vechea spusă din evanghelii, dusă mai departe de bolșevici: “Cine nu este cu Mine este împotriva Mea; și cine nu adună cu Mine risipește” (Matei cap. 12). Un mesaj clar că, în lume, nu există neutralitate în fața unei voințe „superioare”.

În evanghelia lui Marcu (cap. 9), apare însă o nuanță de toleranță: „Cine nu este împotriva noastră este pentru noi”. Altfel spus, poți să nu împărtășești aceleași idei cu cineva, fără să-i fii dușman. Bolșevicii lui Lenin din Partidul Muncitoresc Social-Democrat rus au păstrat prima expresie biblică și au trecut-o de la persoana întâi singular la persoana întâi plural: „Cine nu este cu noi, este împotriva noastră!” Pentru că își permiteau să susțină că poporul este obligat să execute comanda: nu ucid „eu”, dictatorul, ci ucidem „noi”, poporul. Voința dictatorului este voința poporului.

Ce au făcut aceste „credințe” în istorie, știm cu toții. Iar președintele României, vorbind de un guvern „proocidental” pe care l-ar susține, sugerează, apăsat, că cine nu agrează un guvern propus de el, adică de „noi”, este „antioccidental”.

Nu ar fi pentru prima dată când președintele arată că nu deține proprietatea termenilor. De ziua Europei, președintele a acuzat UE că, în multe privințe, a luat „decizii ideologice”. O mare critică s-o fi gândit președintele, fără să cunoască etimologia termenului. „Ideologie” este un cuvânt compus, din greaca veche: „eidos”  care înseamnă „idee”, „imagine” și „logos” care are mai multe înțelesuri în funcție de context: „cuvânt”,  „știință”, „studiu”, „disciplină”. „Ideologie” înseamnă, așadar, pe scurt, „știința ideilor”. Care „știință a ideilor” a fost folosită de UE, când „a acționat ideologic”? Ideologia comunistă, fascistă, capitalistă? Președintele nu știe că „ideologie” este un un cuvânt (substantiv, adjectiv, adverb, ce-o fi el) ce poate fi folosit doar în termeni relativi, alături de un context, nicidecum în termeni absoluți. Cum nu știe că „prooccidental”, nu este antonimul perfect al lui „antioccidental”. Nu poți spune că toți cei 40% pe care sondajele îi consemnează drept votanți ai extremelor, extreme de care încearcă să ne ferească președintele, sunt antioccidentali.

Ce „ideologie” aplică președintele Dan atunci când sapă groapa PNL? – pentru că schema unei asemenea subminări a fost, pe larg, folosită de bolșevici.

Președintele poate crede, în inima lui, că a salvat națiunea. Dar zadarnic salvezi pe cineva din foc, dacă, după aia, îi legi un bolovan de picioare și-l arunci în Lacul Morii.