Opinie Indira Crasnea, Mediafax: Alegeri cu final deschis-închis

INDIRA CRASNEA este redactor-șef adjunct al Mediafax.

Acum, când primul tur este aproape istorie, se lucrează intens în bucătăria finalei. Evident, cel mai lesne este la „masa verde“. Este un fel de uvertură. Care la PSD pare să se fi încheiat, iar la ACL nu s-a produs, dreapta preferând să meargă înainte solitară.

PSD a adunat, prin înțelegeri pe hârtie, cam tot ce putea aduna din zestrea de voturi a candidaților care au părăsit competiția. I-a promis omului-partid, Călin Popescu-Tăriceanu, că din al doilea bărbat al țării îl va reface prim-ministru. Cu înțelepciune rabinică, Victor Ponta a promis această tentație prim-viceguvernatorului Băncii Naționale, Florin Georgescu, și directorului SRI, George Maior. Dacă primul s-a arătat deschis, Maior nu pare să vrea să părăsească citadela unde a trăit și a dirijat în ultimii opt ani.

În același spirit, Ponta (foarte pătruns de misiunea de viitor președinte „al tuturor“) i-a adus spre sine pe „exoticii“ Corneliu Vadim Tudor și Dan Diaconescu, provocând furia și nedumerirea unor voci și categorii. Și, pentru ca peisajul să fie complet, l-a adăugat pe independentul abscons Theodor Meleșcanu, care se va muta direct la Palatul Cotroceni, pe post de sfetnic. Undeva se insinuează și victima inocentă a tuturor conspirațiilor, Elena Udrea.

Evident, când ai pâinea și cuțitul poți oferi cu ușurință câte ceva oricui dispus să se înhame la căruța ta. Este o cale clasică de întărire a senzației de omniprezență și mai ales potență.

Din partea cealaltă, ACL nu vrea și nici nu prea are ce oferi pentru târguit. Dar are o ofertă izmenită, din partea Monicăi Macovei, cum că aceasta își va ceda voturile lui Klaus Iohannis, dacă primarul Sibiului se va dovedi alfabetizat cu statul de drept. Oricât de bun va fi fost la trecerea examenului challengerul prezidențialelor, nu știu dacă se va alege cu ceva consistent din această parte, în aritmetica prezidențială, suporterii „Luisei“ fiind cei mai „fără uniformă“ din armata celor care merg la vot.

Odată depășit momentul „mesei verzi“, începe noua și adevărata campanie electorală. Este timpul în care se pune în funcțiune la capacitate maximă tot arsenalul organizatoric al partidelor într-un război atroce al vorbelor și faptelor.
Avangarda este cea din vorbe. „Trendul“ este același al campaniei abia trecute, dar cu ascuțimi mai pronunțate.

Și ca în fiecare joc politico-electoral cu miză mare, țara este în gura tuturor. România, folosită ca o armă, într-un fel prea ades grosier. Dar cei implicați în această confruntare au stomacul și obrazul pe măsură. După ce cortina se va trage, patriotismul de conjunctură va fi trimis la odihnă pentru cinci ani. Efectele ascunse ale folosirii patriotismului într-un fel grosolan se vor perpetua și nu este exclus ca la un moment dat să ajungă la un punct critic.

Deocamdată, farmecul naționalismului este taman bun de sedus și motivat o considerabilă proporție a electoratului. Și pe cei care deja au votat, dar mai ales pe nehotărâți și pe „negaționiști“.

Înțelegerile pe hârtie nu duc la mutarea automată a votanților într-o direcție sau alta. Este un adevăr validat de trecutele alegeri. Mai ales când este vorba de electorat neunitar, cu profil real dificil de alcătuit și verificat, cum este cel al candidaților independenți, de exemplu. A nu se uita că acesta nu este un electoral suficient de consistent. Totuși, începând cu locul trei scorurile au fost foarte modeste.

Cu tot zgomotul și revolta, îndreptățite altfel, produse de alegătorii din străinătate, nici ei nu sunt o categorie impresionantă. Însă votul lor are o mare greutate psihologică.

Deci privirile, speranțele și strategiile se îndreaptă spre majoritatea tăcută: nehotărâții și cei care resping votul. În afara unui nucleu dur, de cetățeni care sancționează orânduielile prin indiferența totală față de orice scrutin, orice mișcare se poate produce dinspre cele două categorii. Sunt oameni care nu au votat ani de zile și care acum s-au decis să meargă la urne. Sunt foarte mulți cei care au rămas în expectativă la primul tur și acum, din diverse motive, au decis să intre în secțiile de votare pe 16 noiembrie, zicându-și că acesta este de fapt momentul „bătăii peștelui“.

Asemenea voturi nu sunt obligatoriu pe principiul „să alegem răul cel mai mic“. Dimpotrivă, turul al doilea aduce mereu un feeling mai puternic, sentimentul că abia acum contează fiecare opțiune. Indiferent de atitudinea anterioară – activă sau pasivă față de vot – oamenii se simt mai mult parte a jocului și vor să încline balanța.

Turul al doilea al scrutinului prezidențial poate descătușa energii nebănuite și consemna comportamente surprinzătoare. Alegerile rămân cu un final deschis, pentru că vor fi câștigate de acela care va ști să le anticipeze și valorifice.