Opinie - Eugene Kaspersky, CEO Kaspersky: "LabSecuritatea cibernetică – riscuri mai mari, protecție mai mică?"

La fel ca în povești, avem două drumuri înainte
Unul este „balcanizarea”: fragmentarea și izolarea unei industrii. Balcanizarea este răspunsul natural la frică și neîncredere; când ne e frică, mergem acasă și încuiem ușile, dar pentru securitatea cibernetică balcanizarea înseamnă o scădere a proiectelor internaționale și a cooperării. Acest lucru ar putea să lase fiecare țară în situația de a se lupta pe cont propriu cu amenințări cibernetice globale. Pentru utilizatorii individuali ar putea însemna costuri mai mari, pe măsură ce companiile încearcă să își recupereze banii pierduți din cauza infracțiunilor cibernetice, precum și o protecție redusă, deoarece competiția – și motorul inovației – sunt restricționate.
În cealaltă direcție se află colaborarea și schimbul de informații; cooperarea dintre poliție și companiile de securitate cibernetică, precum și investigațiile comune; o comunitate unită împotriva amenințărilor cibernetice, care nu cunosc frontiere. Acest peisaj deschis adăpostește o industrie de securitate competitivă, care duce la tehnologii mai bune și la o protecție mai eficientă pentru toată lumea.
Nu suntem singurii care cer revenirea la colaborare. La conferința RSA, IBM a spus: „Pentru rezolvarea provocărilor din securitatea cibernetică este nevoie de acțiuni curajoase, care nu pot fi făcute de o singură companie”, în timp ce RSA a afirmat: „Avem nevoie de colaborare – între echipele interne, dar și cu oameni din exterior”, iar declarația de misiune pentru noul acord Cybersecurity Tech spune: „Vom lucra împreună și vom stabili parteneriate formale și informale pentru a îmbunătăți cooperarea tehnică, dezvăluirea coordonată a vulnerabilităților și schimbul de informații despre amenințări”.
Suntem de aceeași părere. Credem că amenințările care evoluează continuu fac din fragmentarea securității cibernetice o idee care nu doar că nu e deloc bună, ci poate fi fatală.
Peisajul în permanentă schimbare
al amenințărilor cibernetice
Amenințările online cresc în complexitate și gravitate. Noi urmărim, în prezent, peste 100 de grupuri mari, majoritatea dintre ele fiind grupuri de spionaj cu arsenale vaste de instrumente și tehnici create pentru a aduna informații. Colegii noștri din alte companii de securitate cibernetică fac același lucru. Cercetăm și combatem zeci de atacuri direcționate provenite de la vorbitori de diverse limbi: engleză, rusă, coreeană, chineză, spaniolă, italiană, arabă și altele.
Aceste amenințări nu vizează doar organizații guvernamentale și infrastructură, ci și furnizorii și clienții lor, alte organizații și chiar persoane fizice. Unele dintre victime sunt vizate direct, altele sunt în categoria „victime colaterale.”
Firește, statele vor să-și protejeze cetățenii, companiile, infrastructura din ce în ce mai conectată și industriile de aceste amenințări. Și cel mai simplu mod este să închizi ușa. Cel mai simplu, dar și cel mai ineficient.
Impactul închiderii ușilor
Tendința „ușilor închise” este foarte reală: industria noastră ar putea să fie divizată în unități separate de bariere geopolitice și de reglementare. Numărul legilor naționale este în creștere, creând bariere suplimentare pentru companii ca a noastră, ceea ce face tot mai dificilă sau chiar imposibilă protecția cetățenilor și a companiilor. În ultimii ani, au fost introduse cerințe stricte: în Uniunea Europeană, Marea Britanie, SUA, Rusia, Germania, Singapore și China, printre altele. Reglementările stricte pot duce la protecționism, făcând mai dificilă operarea companiilor în alte țări.
În plus, duce și la…
Armarea spațiului cibernetic
Peste 30 de țări au anunțat că au divizii cibernetice militare, iar cifrele reale sunt probabil mai mari. Spațiul cibernetic este militarizat cu o viteză uimitoare.
În afară de dezavantajele obișnuite ale militarizării, cum ar fi taxe mai mari și incertitudine sporită, mai este ceva: mai devreme sau mai târziu, armele cibernetice ajung pe mâini greșite. Este greu să furi și să lansezi o rachetă, dar în cazul armelor cibernetice se aplică exact contrariul. Uitați-vă la EternalBlue. Se presupune că a fost creat de un stat pentru a profita de o vulnerabilitate de soft care nu era publicată. EternalBlue a fost dezvăluit în mediul online în aprilie 2017. Instrumentul a fost aproape imediat folosit de alți atacatori. A fost integrat în cunoscutul ransomware WannaCry o lună mai târziu și a devenit cel mai folosit exploit din 2017. Și nu este singurul exemplu de acest gen.
Ce urmează? Companiile de securitate cibernetică
trebuie și vor să colaboreze
Evident, așa cum nu sunt granițe online, nu este deloc surprinzător nici că amenințările cibernetice nu au granițe. Fragmentarea afectează capacitatea comună de a riposta la aceste amenințări.
Nu putem da ceasul înapoi, dar sunt destul de optimist. Da, lumea online are părți întunecate, dar noi și alții ca noi avem puterea de a aprinde luminile: să devenim mai transparenți și să le dăm oamenilor dovada că pot avea încrederea în industria noastră.
Este o călătorie pe care credem că orice companie
de securitate cibernetică va trebui să o facă. Noi am început deja și vom continua să milităm pentru cooperare și uși deschise. Putem salva lumea cibernetică prin schimbări graduale.