Opinie Dragoș Pătroi: Perspectivele economice ale anului 2014

– alegerile europarlamentare și cele prezidențiale, fapt ce va orienta atenția și preocupările decidenților publici către activitățile politice, de tip electoral. În aceste condiții, este de așteptat (evident, nu și de dorit!) ca implementarea unor măsuri pragmatice în sectorul economic să fie alterată de luarea unor decizii emoționale (pur electorale și fără suport real în economie), cum ar fi – spre exemplu – canalizarea resurselor financiare publice mai mult către cheltuieli sociale și mai puțin spre investiții.

– obligația de rambursare a sumei de aproximativ
5,6 miliarde euro aferente serviciului datoriei publice, care – deși nu reprezintă un vârf de sarcină – constituie totuși un efort major, mai ales în condițiile în care nu putem vorbi încă de o creștere economică sustenabilă, care să garanteze un flux constant de resurse către bugetul general consolidat.

În lipsa unor măsuri curajoase și radicale care să încurajeze sectorul investițional, este de așteptat să asistăm la o încetinire a ritmului de creștere a PIB-ului (comparativ cu anul 2013), cu menținerea totuși – mai mult din inerție – a unui trend pozitiv (dar undeva până în 1%). În măsura în care perspectivele de revenire ale cererii interne nu sunt dintre cele mai optimiste – în special la nivelul nu al tendinței, ci al solvabilității acesteia – probabil că această creștere economică va fi susținută de cererea externă, fapt ce se va concretiza printr-o creștere, destul de fragilă, la nivelul valoric al exporturilor.

Această ușoară creștere la nivelul valoric al exporturilor, analizată în mod corelativ cu obligația de rambursare a serviciului datoriei publice și fără a înregistra modificări majore la nivelul comportamental al consumatorilor (intern versus import), va stabiliza probabil cursul de schimb valutar (pe fondul unei ușoare devalorizări), undeva în jurul valorii de 4,7 lei / euro.

În circumstanțele date, totul va depinde de atitudinea guvernului în promovarea și satisfacerea unor pomeni electorale în schimbul voturilor. Îmi place să cred că actualul cabinet are discernământul necesar și nu va sacrifica actuala stabilitate relativă la nivel macroeconomic de dragul câtorva procente în plus la alegeri. Modul de structurare a bugetului de stat pe anul 2014 – atât la nivelul veniturilor, cât și al cheltuielilor – mă îndreptățește să fiu optimist, mai ales din perspectiva continuării procesului de restructurare la nivelul redimensionării aparatului bugetar.

Scăderea constantă, pe parcursul întregului an 2013, a nivelului dobânzii de refinanțare a BNR (până la un nivel de 4,25%, valabil din 6 noiembrie 2013) nu cred că va avea efectul constant în accesarea de credite, orientate spre noi investiții. În lipsa dacă nu a unei relaxări fiscale, măcar a unei predictibilități a legislației fiscale, este de așteptat o oarecare expectativă în care să se afle investitorii, chiar și din perspectiva deznodământului electoral (fără a asista la intrări sau ieșiri masive de capital la nivelul investițiilor directe, autohtone sau străine). Mai mult chiar, cred că va continua, și în anul 2014, tendința de pressing suplimentar pe încasările bugetare, fapt ce se va concretiza prin posibile majorări discrete de impozite (cum ar fi reducerea unor sume deductibile din bazele impozabile), fară efecte vizibile la nivelul percepției publice imediate, și astfel de natură a preîntâmpina tulburări sociale masive, mai ales într-un an electoral.

Pe de altă parte, să nu uităm că economia românească este cuplată la economia Comunității Europene și nu poate urma decât trendul evolutiv general al acesteia – de stagnare în principal și de mici revirimente sectoriale.

Pericolul în anul 2014 va veni din partea fenomenului inflaționist. Pe fondul introducerii sau creșterii (directe sau indirecte) de noi impozite și taxe, precum și al majorării tarifelor la unele utilități, evident vor apărea revendicări salariale (mai mult sau mai puțin justificate, dar asta e deja altă discuție), din dorința populației de conservare a puterii de cumpărare. În acest context, în măsura în care ritmul de creștere a veniturilor populației (per ansamblu, indiferent de forma sub care se realizează) va devansa ritmul de creștere a productivității, diferența aferentă ne putem aștepta să fie acoperită inclusiv prin aruncarea pe piață a așa-numiților bani fierbinți (în speță, emisiunea monetară fără acoperire).

În opinia mea, perspectivele economice ale anului 2014 depind, în mod esențial, de capacitatea și de disponibilitatea executivului de a sacrifica chiar țintele de deficit bugetar, cu scopul însă de a reporni motoarele economiei, prin suplimentarea cererii interne guvernamentale (la nivel investițional, evident). E singura șansă, deoarece sectorul privat nu mai are puterea să o facă, chiar cu riscul de a nu trece clasa, când ne va scoate FMI-ul la tablă, să ne întrebe dacă ne-am făcut lecțiile!

DRAGOȘ PĂTROI (consultant fiscal, cadru universitar asociat ASE București)