Opinie Dragoș Pătroi, DRP TAX WIZARDS: Despre reforma fiscală și impozitarea directă

Ideea e că, dacă tot schimbăm atât de des “regulile jocului”, să nu o facem de dragul formei, ci la nivelul de fond al reglementărilor fiscale. Indiferent că vorbim de dreapta sau de stânga la nivel politic, cred că, la nivelul fiscalității directe, ar trebui implementate niște măsuri simple și coerente, dar care ar fi de un real ajutor mediului de afaceri. Am să încerc să le expun în continuare, structurate sistematic:

1. schimbarea conceptului de admitere la deductibilitatea fiscală a cheltuielilor unei firme, în sensul permiterii acesteia dacă respectivele cheltuieli sunt efectuate în scopul organizării, funcționării, dezvoltării și promovării activităților economice ale firmei, și nu – ca în prezent – exclusiv în scopul obținerii de venituri impozabile. În practică, pot exista anumite categorii de cheltuieli care nu se cuantifică, direct și imediat, în obținerea de venituri suplimentare impozabile, deși rațiunea care a stat la baza efectuării lor a vizat inițial acest fapt.

2. practicarea unui regim de impozitare relativ echilibrat a doi factori de producție esențiali – munca și capitalul. Mai pe românește, “prețul” plătit (din perspectiva costurilor fiscale) pentru “a scoate banii din firmă” ar trebui să fie oarecum similar, fie că vorbim de dividende sau de salariu, pentru a diminua formele de remunerare salarială “alternativă” și, implicit, “munca la gri”.

3. corelarea amortismentului fiscal cu cel economic și abordarea amortismentului mijloacelor fixe ca un promotor al creșterii economice, fapt care ar conduce la limitarea disfuncționalităților dintre fiscalitate și contabilitate și care ar putea fi realizat, în principal, prin generalizarea posibilității de utilizare a regimului de amortizare accelerată, reducerea duratelor normale reglementate de utilizare a mijloacelor fixe și prin majorarea plafonului valoric actual (respectiv de 1.800 lei, fără TVA) privind încadrarea în categoria mijloacelor fixe.

4. acordarea posibilității de constituire a cheltuielilor cu provizioanele, deductibile fiscal în proporție de 100% din valoarea fără TVA a creanțelor neîncasate deținute asupra clienților, fie la momentul intrării acestora în insolvență (și nu în momentul în care este declarată procedura de deschidere a falimentului – ca în prezent), fie la peste 90 de zile față de scadență (și nu la 270 de zile – ca în prezent). Ultimele două măsuri ar avea efecte benefice directe în raport de creșterea posibilității de capitalizare a firmelor, obiectiv absolut necesar, mai ales acum, când posibilitățile de finanțare (sub forma creditului comercial și/sau bancar) au devenit greu accesibile și costisitoare.

5. plafonarea bazei de calcul a contribuțiilor sociale obligatorii la fondul de sănătate, după o procedură similară (ca raționament, nu neapărat și ca nivel!) celei aplicabile în cazul contribuțiilor la asigurările sociale, cu efecte benefice privind scăderea costurilor pentru angajator și creșterea veniturilor nete pentru angajat. Regimul fiscal în domeniu ar trebui să fie unul unitar și coerent, fără excepții sau derogări de la regula generală și în acord cu principiul neutralității fiscale. Practic, n-ar trebui să ne intereseze cine (beneficiarul) și cum (sursa de generare, în funcție de activitatea desfășurată) obține venitul, ci cât venit obține, în vederea includerii sau nu a acestuia în baza de calcul a contribuțiilor sociale obligatorii.

6. în mod corelativ cu măsura anterioară, ar putea fi luată în calcul și creșterea plafonului valoric al cheltuielilor admise la deductibilitate fiscală, efectuate în numele unui angajat, privind contribuțiile la schemele de pensii facultative (de la echivalentul în lei a 400 de euro/an la echivalentul în lei a 2.400 euro/an) și primele de asigurare voluntară de sănătate (de la echivalentul în lei a 250 de euro/an la cel puțin echivalentul în lei a 1.200 euro/an).

7. relaxarea regimului fiscal de impozitare al dividendelor, în special în cazurile în care beneficiarul acestora este o persoană fizică. Decât să limităm permanent procedurile și condițiile unui persoane fizice de a se califica, din punct de vedere fiscal, ca nerezident în România (indiferent că vorbim de un cetățean român sau străin), este de preferat să implementăm o relaxare a regimului fiscal de impozitare a dividendelor distribuite persoanelor fizice, cu atât mai mult cu cât aceasta a fost pusă în practică de numeroase state situate mai la vestul Europei și cu experiență mai mare decât noi în “ale democrației și economiei de piață” – situație ce a condus la semnarea unor noi Convenții de evitare a dublei impuneri între România și țările respective.

Iată numai câteva măsuri, cred eu, reclamate de actualele realități din mediul de afaceri și fără un impact major la nivelul amputării veniturilor bugetare, cu mențiunea că aceste costuri bugetare prezente ar putea fi “compensate” ulterior printr-o creștere economică moderată, dar sustenabilă.

Dragoș Pătroi este managing partner al firmei de consultanță fiscală DRP TAX WIZARDS și cadru universitar al ASE București.