Opinie Dragoș Pătroi, DRP TAX WIZARDS: Cât de mare este mica noastră datorie publică?

Raportat strict la analiza pur matematică a indicatorilor macroeconomici, România chiar nu ar avea motive reale de îngrijorare. Mai ales în ceea ce privește nivelul datoriei publice, abordată din perspectiva unei analize relative ca pondere în PIB. Cu toate că ritmul de creștere al datoriei publice (atât interne, cât, mai ales, externe) a fost unul destul de alert în ultimii doi ani, ponderea acesteia este în continuare de sub 50% în PIB, în condițiile în care țări considerate industrializate și cu tradiție din Europa vestică au o valoare supraunitară a respectivului raport. Deși, teoretic, se pare că stăm destul de bine, nu știu dacă lucrurile sunt, într-adevăr, chiar “pe roze”. De ce spun asta? Personal, cred că mai important chiar decât nivelul în sine al datoriei publice este capacitatea de a rambursa respectiva datorie publică. Capacitate care, cel puțin pe termen mediu, rezidă într-o creștere economică sustenabilă și durabilă, în măsură să conducă la redimensionarea (evident, în sensul creșterii) a PIB-ului. Degeaba ai un nivel al datoriei publice apreciat – la un moment dat – ca fiind unul rezonabil dacă, ulterior, înregistrezi o scădere a PIB-ului care va conduce la un “gol de resurse” la bugetul general consolidat și, implicit, va face datoria ta publică ca țară mult mai greu de suportat și (în funcție de amplitudinea fenomenului de contracție a economiei) poate chiar de onorat.

Raționamentul anterior este valabil în condițiile în care se menține gradul de colectare al impozitelor și taxelor. Dacă invocăm (perfect justificat, zic eu) actualele constrângeri și restricții bugetare specifice unei perioade de criză economică (nu numai pe plan intern) și, pe cale de consecință, imposibilitatea promovării unor măsuri eficiente și vizibile de încurajare a creșterii econo-mice, este de la sine înțeles că s-ar impune creșterea acestui grad de colectare, pentru evitarea oricăror sincope stânjenitoare privind plata serviciului datoriei publice.

În mod paradoxal, din acest punct de vedere, chiar nu trebuie să ne îngrijoreze nivelul datoriei publice, deoarece “stăm bine” la evaziunea fiscală. Nu, chiar nu glumesc și o să explic de ce! Dacă ponderea economiei nefiscalizate în PIB este cea care se vehiculează, înseamnă că PIB-ul are un potențial de creștere substanțial; în consecință, ponderea datoriei publice în PIB-ul potențial este mult mai redusă decât ponderea datoriei publice în PIB-ul efectiv realizat (cel din statisticile oficiale). Deci, practic, economia (în ansamblul său) dispune de resursele necesare – fie ele și “latente” (adică, aflate, cel puțin momentan, în afara sferei de fiscalizare) – pentru a susține rambursarea datoriei publice, cu atât mai mult cu cât reușim să “mutăm” PIB-ul din potențial în efectiv.

Mereu am considerat că – așa cum există o rată naturală a șomajului, unanim acceptată – la fel de bine există și o rată naturală a evaziunii fiscale, deși nu cred în “moralitatea” economiei subterane și nici în rolul său “de supapă” a economiei oficiale. Problema care se pune este să identificăm soluțiile optime și cele mai eficiente măsuri pentru a coborî spre acest nivel.

Dacă lăsăm la o parte fudulia și o moralitate prost înțeleasă și acceptăm realitatea așa cum e – având în vedere mai ales cauzele și nu efectele – cred că putem folosi semnalele transmise de palierul informal în vederea stabilizării economiei oficiale și corijării dilemelor de comportament fiscal ale contribuabililor. Da, mă refer inclusiv la declararea unui “moment zero”, după o procedură similară ca și în cazul altor state “cu experiență în ale democrației și economiei de piață”.

Datoria publică poate să scadă chiar dacă contractăm noi împrumuturi, dar doar dacă ritmul său de creștere este inferior ritmului de creștere al PIB-ului, în condițiile cel puțin ale menținerii gradului de colectare. În caz contrar, s-ar putea ca – nu peste mult timp – mica noastră datorie publică să ni se pară destul de mare și de greu de suportat.

Dragoș Pătroi este managing partner al firmeide consultanță fiscală DRP TAX WIZARDS și cadru universitar ASE București.