Opinie Dragoș Damian: Nimeni nu se bucură de creșterea pieței farma și nici nu crede în aceasta
Evoluția pieței medicamentelor din ultimele 12 luni oglindește fidel finanțarea deficitară a sistemului de sănătate, accesul precar al pacienților la medicamente și barierele de acces din calea producătorilor de medicamente. O scădere a consumului de medicamente cu 2% în condițiile în care România are indicatori de finanțare a sănătății la coada clasamentelor europene este extrem de îngrijorătoar…
Dragoș Damian este CEO al companiei farmaceutice Terapia-Ranbaxy și președintele Asociației Producătorilor de Medicamente Generice din România.
Excepția care arată o creștere a pieței de medicamente cu 5,7% în trimestrul 2 din 2014 – conform analizelor companiei Cegedim – este în totalitate urmarea așa-zisului efect de bază, în condițiile în care trimestrul corespunzător din 2013 a fost foarte contractat, datorită îngrijorării jucătorilor din piață ca urmare a aplicării reformelor anunțate de instituțiile statului.
Tendința de scădere a vânzărilor de medicamente se menține, prognozele rămânând de -1% în valoare și -2% în volume și zile de tratament – aceștia din urmă fiind indicatorii corecți ai accesului populației la medicamente.
Mai mult, în condițiile în care exportul paralel se menține la cote înalte iar mecanismele de fraudă nu au fost nu au fost cu totul annihilate, experții consideră că cifrele date publicității nu reflectă consumul real, ci unul cu cel puțin 10% mai mare decât în fapt.
În condițiile în care piața a crescut cu numai 2% în semestrul 1 față de aceeași perioadă a anului trecut, taxa clawback aplicată producătorilor de medicamente a crescut cu peste 40% (în valoare absolută a coeficientului de deficit, de la 14,5% în S1 2013 la 20% în S1 2014). Această evoluție este dovada izbitoare că întregul consum de medicamente peste o finanțare echivalentă anului 2010 este imputat producătorilor. Asta se întâmplă în condițiile în care încasarea banilor pe medicamente, la nivel de producător, se menține la peste 200 de zile, în contradictție cu afirmațiile autorităților care arată că plățile se fac în 90 de zile.
Producătorii de medicamente generice sunt obligați să finanțeze includerea de medicamente noi pe listă, să plătească taxa clawback pentru canalele de distribuție și, în din ce în ce mai multe cazuri, să plătească o “taxă de raft” pentru a avea acces pe anumite canale comerciale.
Acestea sunt motivele pentru care în ultimii ani au dispărut peste 1.300 de medicamente ieftine din piață iar pacienții și statul sunt obligeți să plătească pentru medicamente mai scumpe în lipsa unor variante ieftine.
Astfel, în absența voinței politice de aplicare a unor măsuri discutate atât cu instituțiile statului cât și cu organismele internaționale care să corecteze reglementarile toxice din sistem, prognozele pentru S2 din 2014 și pentru 2015 rămân rezervate și indică o descreștere cu 1% până la 3%.
În plus, prognoza pentru taxa clawback, în lipsa introducerii unei formule diferențiate și odată cu includerea de medicamente noi pe listă fără o suplimentare a bugetelor, este de creștere până la 24% în trimestrul 4 – efectul fiind resimțit în cele din urmă de milioanele de pacienți cronici prin dispariția în continuare a medicamentelor ieftine, ei trebuind să plătească o contribuție personală mai mare pentru a cumpăra medicamente mai scumpe.
Pentru producătorii de medicamente lipsa acestor măsuri de corecție înseamnă amânarea investițiilor, scoaterea din portofoliu a produselor nerentabile și scăderea competitivității în ansamblu.
România își agreavează riscul de a rămâne doar un importator și nu un producător de medicamente. Și să continue să rămână pe o balanță comercial negativă în condițiile în care medicamentele crează circa 15% din deficitul comercial.