Opinie Cătălin Olteanu: Cu și fără interpretare

CĂTĂLIN OLTEANU (Director general al FM România)

Traversam o perioadă destul de agitată de start-up în producție, cu probleme și elemente-surpriză pe care echipa nu le ghidona în cel mai deștept mod. Încercam să monitorizăm cât mai atent ce se întâmpla acolo, iar managerul de producție trimitea pe SMS realizările fiecărui schimb. Am mai povestit de scoțienii cu care eram la cină și, când au picat cifrele cele nasoale, le-am și putut discuta in direct. Unul m-a rugat să îl ajut cu o traducere, să îi spun cum se zice în românește „the shit has hit the fan“. Ei bine, am tradus ad litteram (s-a lovit rahatul de ventilator). Nu mi-a dat nicio secundă prin cap că puteam să interpretez și să pun varianta românească, „s-a făcut rahatul praf/bici“.

Vesel a fost a doua zi la ședință, când, după ce s-a dat raportul de producție, britanicul s-a ridicat și a spus:
„I have only one comment: s-a loviit rahateul de vaentilatur“. Comentariul respectiv s-a transformat în folclor și a devenit pentru mine o lecție de interpretare.

Și apropo de interpretare, iată și istoria PTH. PTH, adică „pin through hole“, era o mașină care punea componente electronice cu piciorușe prin găurile din placa de bază… cam asta îmi iese mie acum la traducere și interpretare. Cert este că respectivele componente sunt de două feluri: cu plantare axială sau cu plantare radială, așa că și mașinile PTH sunt de două feluri, adică radiale sau axiale (sau cel puțin așa erau la vremea respectivă).

Cert este că aveam vreo opt mașini axiale deși ne foloseam doar de vreo cinci, și doar trei radiale deși ne-ar fi trebuit tot vreo cinci. Așa că toată lumea se muncea să-i convingă pe cei de la corporație să accepte investiția în astfel de mașini. Dar, așa cum se întâmplă de obicei, într-una din zile un maestru în control a trecut pe lângă o mașină ce nu funcționa. L-a întrebat pe operatorul de la mașina alăturată de ce stă respectivul echipament. Operatorul a răspuns simplu: „Nu e plan de producție pe acea mașină“.
– Aha, dar ce mașină e?
– PTH, domnu’.
Fantastic! A fost descoperită o conspirație a celor din operațiuni: deși au PTH care stă degeaba, ei cer investiții pentru alte PTH-uri. Mailul către corporație a plecat din scurt: „S-a rezolvat problema PTH de către echipa de de control (…) am decoperit resurse pe plan local“.

Și în secunda următoare general managerul pe unitatea de producție a convocat o ședință-fulger. Pe bună dreptate, omul se uita la cei pe care i-a învestit cu încredere și nu putea să conceapă că i-au tras așa o clapă: stăm pe o grămadă de capacitate de PTH nefolosită și noi cerem investiții, i-am distrus credibilitatea etc… Moment în care inginerul-șef întreabă candid și naiv pe cel ce găsise soluția unde anume se află mașina despre care nu știa. Pe linia x, între y și w…
– Păi aia e o axială, ce treabă avem noi cu ea?
– E PTH!
– Dar nu înțelegi că e o mașina axială? Și nouă ne trebuie o mașina radială?
– Și de ce nu se pot schimba?
– Una pune componente paralele cu placa, iar cealaltă perpendiculare pe placă!
– Și care e problema? Întoarce-o la 90°!

Acela a fost momentul în care inginerul-șef s-a întors către ceilalți și a spus: „Pot să îmi depun demisia dacă vreți, sunt depășit de situație; dacă băiatul ăsta poate să convingă o mașină axială să planteze componente radiale, îmi iau inginerii și plecăm acasă“. Am reușit să îl conving să rămână, nu de alta, dar aveam nevoie de ingineri să stea nonstop lângă mașini. Pe lângă faptul că nu puteam primi capacitatea necesară, să se mai strice și cea instalată deja era prea mult.

Și apropo de interpretare, nu pot să nu îmi amintesc o întâmplare mai recentă. O eroare de ERP a generat mai multă aprovizionare cu marfă pentru un depozit decât capacitatea instalată a depozitului. Astfel că în momentul în care depozitul a ajuns să fie 100% plin, descărcarea de camioane s-a oprit până la momentul în care depozitul reușea să scoată marfa pe comenzi ca să facă loc mărfii ce urma să intre. În toată povestea asta apăreau penalizările pe care clientul le plătea transportatorilor nedescărcați la timp. Ei bine, într-una din seri am avut „acea“ discuție cu clientul, și i-am promis o listă cu camioanele ce pot cere penalități, astfel încât să îmi poată da o prioritizare la descărcare, fapt ce ar fi limitat penalizările. Pentru acest lucru am mers la o colegă să o rog să îmi facă lista cu camioanele din parcare. Apoi am plecat. Toată seara am stat conectat la mail și deja mi se înscrisese Inbox pe retină de câte ori l-am verificat. Nimic!

A doua zi dimineața, setat pe modul turbo, mă duc la șeful respectivei și reclam că nu mi-a rezolvat problema, nu mi-a trimis lista. Omul siderat, răspunde: „Măi, e una din cele mai conștiincioase, o să verific ce s-a întâmplat. Fata intră în schimbul doi, verific atunci ce și cum“. La ora 14:30, vine șeful fetei, abia abținându-se din râs: „M-am dus să verific de ce nu ai primit lista și fata mi-a zis: «Uite, e pe masă de aseară! De obicei Olteanu stă mai mult, dar aseară nu știu de ce a plecat mai repede. Eu m-am dus și am făcut lista, dar n-a mai venit nimeni după ea. Chiar mă miram de ce a cerut-o!»“. Ghinion… nu s-a gândit nicio secundă la ce îi folosește e-mailul. Și nici eu n-am spus că aștept lista pe mail. Nu m-am putut abține să nu compar întâmplarea cu cea pățită de un amic pădurar. Se furau lemne din pădure din greu, așa că amicul a cerut unui subaltern să facă de serviciu în weekend și să ia numerele camioanelor celor care fură lemne. Luni l-a găsit cu un ochi tumefiat și un vraf de plăci de înmatriculare pe birou. Adică piesele de metal pe care e inscripționat numărul! „Șefu‘! Le-am luat aproape pe toate, doar unul m-a prins și m-a bătut.“