Opinie Bogdan Roșu, director executiv, Next Capital Group: Suntem în criză și primul pas este să recunoaștem asta

Dintr-o prudență specifică perioadei post-criză, inevitabil avem anumite întrebări din spatele indicatorilor macro, legate de starea de fapt actuală și de perspective, ale căror răspunsuri încercăm să le înțelegem și să le punem cap la cap.

1. De unde provin acești bani suplimentari și ce se întâmplă cu ei odată ce au fost distribuiți? Banii suplimentari provin, din păcate, din partea de investiții a bugetului, acea parte care ar trebui să asigure stabilitatea și prosperitatea României pe termen mediu și lung. |n loc să se investească în sănătate, educație, cercetare (ingredientele de bază ale viitorului) sau în mari proiecte de infrastructură de exemplu, care ar fi creat multe locuri de muncă și implicit taxe întoarse la buget, a fost preferată o altă tactică: ținerea investițiilor la niveluri minime, dar aruncarea pe piață de bani pentru anumite segmente de populație. Care populație, s-a și grăbit să îi cheltuiască, crescând astfel consumul. Plasmele și frigiderele cumpărate în anii 2006-2008 s-au cam învechit, trebuie schimbate. Nu mai vorbim de telefonul mobil, care s-a cam uzat fizic și moral. Și parcă ar fi mai frumoasă o vacanță în Spania sau Portugalia, nu doar în Bulgaria. Mulți bugetari au cheltuit mare parte din ce au câștigat suplimentar, uitând că nimic nu e garantat și că la un moment dat banii aceștia se termină. Statul se tot împrumută să facă față acestor cheltuieli uriașe, iar atunci când Statul se va împrumută prea scump, sau nu se va mai putea împrumuta, acesta are două alternative, la fel ca în 2010: să scadă tuturor bugetarilor salariile și pensiile sau să mai dea afară din angajați, astfel încât să se reducă nivelul total al cheltuielilor. Asta că să nu urmăm parcursul nefericit al Greciei…

2. Care este principalul contributor la această creștere economică spectaculoasă? Creșterea de PIB este în mare parte datorată creșterii consumului. Dar nu consumul ca atare este problema principală, ci faptul că se consumă în special pe bază de importuri, nu pe baza producției interne, încă insuficient dezvoltate și incapabile să absoarbă o variație pozitivă a cererii. Iese din țară prea multă valută pentru a plăti aceste importuri, în raport cu valuta intrată din exporturi. Ca atare, valuta rămasă devine mai scumpă, deci leul se devalorizează, iar ratele la bancă cresc.

3. De ce este important să producem și de ce nu producem suficient? Motivele sunt foarte multe, de la faptul că Statul nu încurajează substanțial producătorii locali și nu susține creditarea acestora, până la (mai nou) lipsa de forță de muncă. Suntem într-o postură pe de o parte de invidiat, adică avem multe oportunități de creștere a afacerilor, bazate în principal pe comenzi de afară. |ncercăm zi de zi să lăsăm în urmă brandul de țară ”low cost“ și să ne poziționăm ca ”value for money“ și acesta este un lucru absolut necesar, care arată maturitate. Zi de zi antreprenorii se chinuie să aducă de afară proiecte și comenzi pentru produse și servicii cu valoare adăugată, pe care să ceară mai mulți bani, însă pe de altă parte nu prea mai găsesc oameni pe care să-i angajeze și să-i formeze pentru a munci pe acele noi proiecte. Situația aceasta nu este una trecătoare, nu este una specifică unor domenii izolate, ci este o probleme gravă care tinde să se generalizeze.

4. Cu ce ne afectează lipsa forței de muncă, că doar avem o rată a șomajului de invidiat? |ntr-adevăr, Eurostat ne confirmă că avem o rată a șomajului foarte redusă, sub media UE (4,18% în august, pe un trend de scădere). |nsă o rată scăzută a șomajului nu e doar un lucru pozitiv dacă ne uităm că în același timp sunt foarte multe locuri de muncă neocupate în economie, în toate domeniile. Asta se datorează insuficienței forței de muncă, care este o realitate cu mult mai gravă decât o rată a șomajului mare. |nseamnă că pierdem multe oportunități de a produce, de a exporta, de a colecta taxe, din care să facem noi investiții.