Opine. Sorin Faur, Academia de HR: Apocalipsa AI - ne lasă roboții fără locuri de muncă?

Încep prin a spune că nu sunt împotriva AI-urilor, și nu sunt împotriva progresului. Progresul este inevitabil și dezirabil, nu trebuie să ne temem de progres, de evoluție, din contra. Ce ar fi fost dacă am fi ramas în Evul Mediu, la căruță și la cal, fără comunicare în timp real, fără internet, fără apă curentă, fără electricitate – lucrând la lumânare, vulnerabili la cea mai mică infecție, la cea mai mică rană sau lovitură, fără antibiotice, fără medicina modernă, într-o eră în care o banală durere de dinți te putea răpune? Nu, este vorba mai degrabă de un avertisment care trebuie luat în seama, din timp.

Supremația AI-urilor

Ce vedem? Vedem că intram clar într-o nouă era, care depășește ca importanță adoptarea electricității pe scară largă – fapt ce a făcut posibile și accesibile toate minunile tehnologice din ziua de astăzi, incluzând calculatorul și internetul: era AI-urilor, softuri inteligente, adaptative, care învață în timp real, pentru care trilioane de calcule pe secundă sunt o joacă, și pe care le pot face și ”în somn”. AI-uri care la început aveau inteligența unui șoarece, care apoi s-au dezvoltat ajungând la nivelul de inteligență al unui câine, apoi al unui copil de 3-4 ani.

Turing a inventat un test, care îi poarta numele, test menit să determine dacă o mașină, un soft este inteligent și poate să ”gândească”: și anume, dacă purtând o ”conversație” cu acel soft, îl putem distinge sau nu de un interlocutor uman. Ei bine, fără a intra în detalii tehnice, acest test s-ar putea să fie nevoie să fie revizuit pentru că AI-urile din ziua de astăzi, deja pot ”păcăli” pe mulți dintre noi. chatGPT, supranumit Regele AI-urilor, este capabil să genereze eseuri de mare complexitate, în limbaj natural, pe care mulți dintre noi nu le pot scrie. Și asta într-o fracțiune de secundă, pentru că ”înțelege” limbajul uman. Este de ajuns să introduci solicitări de tipul ”sugerează-mi zece idei pentru ziua mea de naștere” sau ”scrie-mi un eseu despre perioda Victoriana, în literatură”. Ceva ce unui om i-ar lua ore întregi de documentare, este disponibil imediat ce ai apăsat pe Enter. Dar chatGPT poate face mult mai mult. Poate chiar să compună poezie originală pe un subiect dat și poate scrie cod ca un programator avansat, toate acestea urmare a unei simple comenzi vocale de genul ”Scrie un cod prin care să pot automatiza…. Compune o poezie pe tema/despre…”.

Nu e de mirare că chatGPT a pus numeroase probleme în sistemul educațional din Statele Unite, mulți întrebându-se care mai este motivația tinerilor elevi/studenți, care își pot face temele fără să muncească pentru ele?

Dall-E, o altă minune AI, poate genera imagini incredibile, unice (nu sunt copiate, sunt ”creații” autentice, de la zero) care ar necesita din partea unui om, ani și ani de studiu și măiestrie artistică. Cea mai mare parte a oamenilor abia dacă pot desena ceva care seamănă cu o pisică, în timp ce Dall-E poate realiza într-o secundă (la propriu), un tablou întreg în stilul lui Picasso sau al altui mare maestru. Iar acesta este doar începutul.

Ce ne asteapta?

Am enumerat doar două dintre cele mai cunoscute softuri AI, din universul Open, cu acces universal, dar sunt și alte zeci de AI-uri specializate, ultra-puternice, comerciale, care pot înlocui sute de mii dintre noi. Și aici începe problema: pentru că nu toți vor putea ține pasul, nu toți se vor putea adapta în timp real. Sunt milioane de oameni care nu au avut șansa să aibă acces la educație, care nu știu și nu au timp sau resurse să învețe o limbă străină, care nu știu să lucreze pe calculator, mulți dintre ei, neavând nicio vină ca nu au aceste competențe.

AI-urile ne vor ajuta pe toți desigur, pentru că nu trebuie să știi cum funcționează un telefon mobil ca să îl folosești, vor duce societatea mai departe, vor rezolva probleme pe care oamenii nici măcar nu le pot cuprinde, dar aceasta tranziție către un viitor incredibil, îi va prinde pe mulți pe picior greșit. Pentru că pur și simplu, aceste tehnologii, împletite cu necesitatea legitimă pentru eficiență economică, vor face ca mulți oameni să nu aibă timp să se adapteze. Graba este mare. Problema nu este una de principiu deci, AI versus Omenire, problema este una practică, care ține de modul asincron în care aceste tehnologii vor fi adoptate. Societatea va trebui să fie pregătită să ofere suport unor zeci și zeci de milioane de oameni care vor fi prinși între ieri și mâine.

Este clar că trebuie să ne repoziționam către un univers ocupațional complet diferit, în care vom lucra cot la cot cu roboții și AI-urile și unde vom avea produse Made by AI și produse Made by Humans. S-ar putea să apară chiar o mișcare de suport pentru tot ce este făcut de oameni, dar nu știu dacă va fi suficient. Și vom avea joburi pentru oameni și joburi pentru AI-uri și roboti, neobosiți, care vor lucra 24 de ore, cu lumina stinsă, pentru ca nu au nevoie să vadă.

Povestea lui John Henry

Este o istorie interesantă, reală – din care putem învăța, de la începuturile perioadei de industrializare. În micuțul oraș Talcott din Summers County, West Virginia, USA se află statuia lui John Henry, un ”uriaș” de 2 m, atletic, musculos, puternic ca un taur, și care ține în mâini un baros impozant, gata pregătit să îl folosească! John este un personaj legendar care lucra în 1870 la dezvoltarea infrastructurii feroviare americane, ca muncitor necalificat. Rolul său era să dea găuri în stâncă unde apoi se puneau explozibili pentru a elibera sau nivela terenul pentru calea ferată. John avea de realizat deci o muncă fizică, foarte grea, adesea în soare sau în condiții improprii, lovind de sute de ori pe zi cu barosul o daltă de metal. Ajutat de constituția sa de Hercule, John muncea cât trei și era un lider informal printre colegi. Puțini rezistau mult la un astfel de efort, dar John era un muncitor capabil, săritor, ambițios și mândru de contribuția sa, bine apreciat de șefi.

Om versus Tehnologie

Dar de ce are John Henry statuie și de ce a rămas în memoria colectivă, de ce s-au făcut filme și de ce s-au scris cărți despre el? Atunci, ca și acum, omenirea se grăbea către viitor și voia automatizare, care luase forma unei mașini de găurit cu aburi, vârful de tehnologie al acelor timpuri. Mașina nu obosea și nu trebuia să ia pauze, avea nevoie doar de cărbuni și apă pentru a lovi cu forța de care foarte puțini oameni erau capabili. Dar această mașină deși însemna progresul, era în același timp o amenințare pentru John Henry și pentru miile de muncitori care lucrau la calea ferată. Oricât de grea era munca respectivă, oamenii voiau să o facă pentru a-și întreține familiile, așa că muncitorii, în frunte cu John Henry s-au revoltat și s-au opus înlocuirii lor cu aceste mașini. Pentru a-și dovedi eficiența, dar și pentru a tranșa odată pentru totdeauna superioritatea oamenilor și dreptul lor de a munci, având susținerea totală a colegilor, John Henry a provocat managementul companiei căilor ferate la o întrecere, solicitând să se organizeze o competiție între el și mașina de găurit cu aburi. John era foarte convins că o să câștige și că va dovedi astfel superioritatea omului în fața mașinii. Ei bine, momentul competiției a venit și întrecerea a început și a durat o zi și jumătate. John a fost neobosit, a lucrat din răsputeri și spre bucuria lui și a colegilor, chiar a învins, reușind să dea mai multe găuri și mai bine decât mașina. Doar că, după o zi și jumătate de muncă aproape fără pauză, John s-a îmbolnăvit și a murit la scurt timp de epuizare. Până la urmă, mașina a câștigat și evident a devenit ulterior echipament standard în proiecte similare.

Upskilling-ul este obligatoriu

Dar care este morala acestei întâmplări? Ce putem învăța din asta? John Henry este un erou iar statuia în cinstea lui este despre celebrarea spiritului uman, frumos și ambițios, încrezător în sine, puternic și învingător. John a fost înfrânt ca persoană, dar deși a pierdut, paradoxal, tot omul/omenirea a câștigat deoarece inclusiv acea mașină cu aburi era creația unor minți luminate, a unor oameni care și-au dorit să facă munca mai ușoară pentru alții. Povestea lui John este frumoasă, este despre demnitate și solidaritate, dar este povestea unui om care nu a înțeles progresul. Mii de muncitori ar fi continuat să dea găuri în stancă cu barosul, dar cu prețul de a lucra în soare până la epuizare. Așa, mașina a înlocuit omul, și da, a fost un șoc atunci pentru acei muncitori necalificați dar și o șansă la transformare, la upskilling către joburi mai calificate, mai puțin fizice și mai creative decât munca brută.

Din nou, este timpul schimbării, întrăm într-o nouă eră

Povestea lui John Henry este povestea confruntării noastre cu incertitudinea, cu frica de schimbare, cu nevoia de a ne ține de ceea ce știm, cu teama de nou și de transformare. Dar progresul vine peste noi, că vrem că nu vrem, este inevitabil! Companiile/Societatea/Guvernele trebuie să se pregătească însă pentru schimbare și să își pregătească oamenii prin training-uri și programe de formare, pentru că au o responsabilitatea față de angajații/cetățenii lor iar provocarea momentului este transformarea digitală.

AI-urile, roboții și automatizarea pe scară largă vor mătura milioane de locuri de muncă în anii care vin. Șocul social va fi greu de absorbit și dureros dacă nu ne pregătim din timp și s-ar putea să vedem noi și mulți John Henry luptând cu disperare contra tehnologiei care le ia pâinea de la gură. Din nou, este timpul schimbării, întrăm într-o nouă eră! Absolut toate domeniile și toate industriile vor fi afectate de această transformare, care este de neoprit. Trebuie să investim în oameni, trebuie să investim în creativitate, trebuie să ne diferențiem de mașini, trebuie să evoluăm dacă vrem să câștigăm bătălia cu tehnologia și să ne bucurăm de progres.