Omul se întoarce în spațiu. Cel puțin în filme

Încasările mari aduse de filme precum „Avatar“, „Independence Day“ sau „Star Trek“ au încurajat studiourile să prezinte publicului mai mult explozii decât întrebări existențiale. Cu toate acestea, producătorii unor filme precum „Gravity“ sau „Interstellar“ par că au găsit formula ideală pentru a prezenta atât efecte speciale de ultimă generație, cât și povești cu înțeles. Asistăm oare la renașterea genului science fiction?

Site-ul Wikipedia listează 220 de filme (sunt luate în calcul doar filmele distribuite în cinematografe) care au, la bază, ideea omului în spațiu. Până în 1950, doar trei filme abordaseră acest subiect. Au urmat trei decade în care genul science fiction a prins avânt și peste o sută de filme au ajuns în cinematografele din toată lumea.

Pe cât de diverse au fost în tematică și calitate, toate aceste filme și seriale au fost dovezi certe că viața pe Pământ nu era decât o fracțiune din ceea ce se întâmplă în univers. Cei care își imaginau că dacă rasa umană ar putea călători suficient de departe ar trăi aventuri fabuloase, ar vizita nenumărate planete și ar întâlni  reprezentanți ai altor rase puteau, în sfârșit, să asocieze imagini acestor concepte.

Filmele ultimilor zece ani au avut ca subiect central fie rămășițe ale civilizației umane („I Am Legend“), fie invazii ale unor creaturi distructive („Cloverfield“, „Transformers“). Ideea omului în spațiu a fost abandonată, cu excepția unor remake-uri precum „Total Recall“ sau „Star Trek“. Chiar și acesta din urmă, însă, a trădat conceptul seriei originale despre explorarea unor lumi noi. Vă aduceți, probabil, aminte: „To boldly go where no man has gone before“.

O explicație interesantă vine de la Mark Bould, un profesor de film din cadrul Universității de Vest din Anglia: „După evenimentele din 11 septembrie, toate filmele cu extratereștri au fost realizate astfel încât să pară că americanii sunt victimele unui atac irațional, cel mai bun exemplu fiind «Cloverfield». Chiar dacă îl credem pe Spielberg, care a declarat că remake-ul său după «Războiul lumilor» a avut intenția de a arăta comportamentul unei societăți în stare de șoc, este evident că filmul prezintă Statele Unite drept un personaj nevinovat“.

Lăsând la o parte aceste teorii, există o serie de factori ușor de măsurat care au influențat trecerea pe plan secund a acestui gen de film. În primul rând, misiunile spațiale nu au mai beneficiat de acoperire media așa cum se întâmpla în timpul războiului rece sau chiar în anii ’90. În al doilea rând, ideea de încălzire globală a fost unul dintre cele mai dezbătute subiecte ale ultimilor ani, astfel încât era de așteptat ca schimbarea climatică să ajungă și pe marile ecrane.

OMUL ÎN SPAȚIU, SUBIECT DE FILM ÎNCĂ DIN 1902

„O călătorie spre Lună“ („Le voyage dans la lune“) este primul film care a tratat subiectul oamenilor în spațiu. Realizat în 1902, „O călătorie spre Lună“ este un film franțuzesc mut în regia lui Georges Melies. Povestea urmărește un grup de astronauți care călătoresc spre Lună într-o capsulă propulsată de un tun, explorează suprafața Lunii, sunt capturați de un grup de extratereștri, evadează și apoi se întorc pe Terra.

Filmul a fost un succes internațional și a deschis drumul pentru producțiile ce foloseau efectele speciale. Influența sa asupra regizorilor din anii ’20 sau ’30 este evidentă, iar Georges Melies este considerat un pionier al genului science fiction. Pelicula a dispărut în 1929 și a fost regăsită în 1993, pentru ca în 2011 un studio din Statele Unite să lanseze o versiune remasterizată.

„O călătorie spre Lună“ a fost ales printre cele mai bune filme ale secolului XX de către The Village Voice. Imaginea capsulei care aterizează pe Lună rămâne una dintre cele mai cunoscute din lumea cinematografică și a fost de nenumărate ori preluată în alte producții.

„Avatar“ este, cel puțin din punctul de vedere al încasărilor, cel mai de succes film realizat vreodată. Cu încasări cumulate de peste 3 miliarde de dolari, povestea desfășurată pe Pandora l-a ajutat pe James Cameron să își depășească propriul record, pe care îl stabilise în 1997 cu „Titanic“. Criticii au avut reacții împărțite în ceea ce privește „Avatar“, una din nemulțumiri fiind legată de scenariul filmului și consistența relațiilor dintre personaje.

James Cameron a trebuit să aștepte ani de zile pentru ca tehnologia să se dezvolte suficient de mult pentru „Avatar“. Regizorul a explicat că a preferat să nu grăbească producția decât să fie nevoit, ulterior, să convertească filmul la formatul 3D. „După «Toy Story» au apărut alte zece filme realizate pe calculator, pentru că toata lumea credea că succesul venea din noua tehnologie și nu din personajele cuceritoare și realizate magnific“, a declarat James Cameron, citat de Deadline.com. „Acum, lumea convertește filmele de la 2D la 3D, ceea ce noi nu am făcut, și se așteaptă la același rezultat, când de fapt nu fac decât să acționeze împotriva universalizării 3D, prin scoaterea pe piață a unor produse inferioare“, a mai comentat Cameron.