Omul care vânează "falsificatorii de mâncare". La el apelează autorități și clienți din întreaga lume

Și în fiecare săptămână laboratorul său descoperă cazuri de înșelăciune cu alimente. La ei apelează autorități și clienți din întreaga lume. „Dacă ne gândim mai întâi la Europa, auzim din ce în ce mai des despre mafia care se implică în infracțiuni cu alimente. Aceasta pentru au fost contrați în alte părți ale spectrului infracțional.“

Un coleg în trecere îi amintește lui Elliott că are de semnat un teanc de acorduri de confidențialitate. Acesta își freacă fruntea cu tristețe. Mostrele trimise pentru testare la institut vin de la companii de peste tot din lume, inclusiv de la marile lanțuri de retail. Spre exemplu, anul trecut institutul a analizat oregano uscat și a descoperit că 25% dintre probele aduse de la supermaketuri, de la retaileri online și de la magazine de cartier conțineau și alte substanțe în afară de oregano.

Pe unul dintre ecrane se învârte reprezentarea matematică a unei noi mostre de „oregano”. Culorile diferite scot în evidență substanțele străine: măsline, mirt și frunze de alun, dar și oțetar, cistus și phlomis, plante care trăiesc în sudul Europei. Așezați într-o tăviță, micii fulgi de „oregano” par inocenți. Un cercetător analizează o altă mostră cu un dipozitiv ținut în mână care poate fi folosit în puncte importante de verificare din lanțul de aprovizionare. „Aici, în Star Trek, putem analiza orice fel de probă și putem face orice tip de extracție”, spune Simon Haughey, cercetător cu experiență. 

Când institutul descoperă o fraudă, nu anunță public sursa probelor suspecte. „Pur și simplu am fi copleșiți cu procese”, spune Elliott. „Am primit destul de des amenințări”. Institutul este păzit 24 de ore din 24 – cum este destul de greu ca frauda alimentară să atragă și o condamnare, orice îmbunătățire a metodelor de detecție reprezintă o posibilă amenințare pentru crima organizată. „Adesea, când se țin seminarii despre fraudă, o parte din cei din public sunt ei înșiși fraudatori. Vin ca să știe ce mai este nou.“

Complexitatea lanțurilor de aprovizionare înseamnă că este dificil de demonstrat complicitatea: „Am găsit un produs falsificat la Tesco (retailer britanic). Sunt sigur în proporție de 99,9% că nu știau despre el”, povestește Elliott. „Nu lăsăm pe nimeni să scape – vom spune mai departe autorității competente.“ În urma jenantului scandal „Horsegate” din 2013, Tesco, dar și alți comercianți au recunoscut că au vândut în necunoștință de cauză produse din carne de cal. Atunci, guvernul i-a cerut lui Elliott să efectueze o analiză privind „integritatea și siguranța rețelelor de aprovizionare cu alimente”. Raportul, prezentat guvernului în iulie 2014, prevede o serie de recomandări, printre care înființarea unei unități de luptă contra criminalității alimentare. Șase luni mai târziu, a fost lansată unitatea națională de lupta contra criminalității alimentare, în subordinea Agenției Standardelor Alimentare din Londra. Directorul executiv al diviziei, Andy Morling, a fost ofițer de informații. „Unde sunt bani, sunt și infracțiuni; unde sunt bani mulți, sunt și infracțiuni grave. Există cu siguranță oportunități pentru crima organizată de a pătrunde în afaceri cu alimente deoarece au deja construită infrastructura: controlează afaceri de transport, dețin depozite, au posibilitatea de a spăla bani. Însă cred că de această dată suntem înaintea lor”, spunea Morling în septembrie la o conferință pe tema siguranței alimentare.

Recent, Morling și-a publicat prima evaluare strategică anuală. „Amploarea acestei probleme m-a surprins și, ceea ce este unic printre cazurile de fraudă, lipsește agitația făcută de victimă”, scrie el. Morling crede, de asemenea, că distribuitorii de alimente nu aduc problema suficient de mult în lumină. „Raportează industria către noi pe cât de mult am vrea? Nu sunt sigur. Nu-mi place și nu pot accepta asta.“

Elliott îl descrie pe Morling ca fiind „un om bun”, dar este rezervat în ceea ce privește puterea unității pe care acesta o conduce.

„Am senzația că îi este foarte, foarte greu lui Andy Morling să avanseze de acolo de unde e. Pentru ca unitatea sa să funcționeze cum trebuie, să aibă mai multă putere de constrângere, ar trebui să se ducă în altă parte. Aș zice ca Biroul pentru Proprietate Intelectuală, agenție guvernamentală, să găzduiască echipa – are în grijă diferite sectoare. Lucrează foarte bine cu alte sectoare.“

Apoi, un element frapant în scandalul cărnii de cal este că au urmat puține condamnări. „În primul rând nimeni nu și-a asumat responsabilitatea – era ca și cum diferite departamente guvernamentale și-au pasat unul altuia cupa cu otravă. Am mult respect pentru Owen Paterson, atunci secretarul de stat pentru mediu, alimente și afaceri rurale, deoarece s-a ridicat dintre toți și a spus: «Gata, dați-mi-o mie. Mă ocup eu»”, spune Elliott. „Însă știu că lui Paterson i-a fost greu să lucreze cu poliția. În cele din urmă poliția a acceptat să efectueze investigațiile pentru că este specializată în fraudă. Organizarea a durat trei luni”, povestește cercetătorul. În trei luni orice răufăcător poate să dispară. Și așa au făcut aproape toți.