Omul care controlează un sfert din piața locală de tractoare. "Tractoarele românești abia au scărmănat la suprafață pământul țării timp de 50 de ani"

În România se vând anual aproximativ 2.000 de tractoare, piața locală având un parc de circa 165.000 de unități, dintre care peste 100.000 sunt vehicule Universal 650 produse de Tractorul Brașov. „Piața de tractoare în România este constantă, în jurul a 2.000 de unități anual de aproape patru ani, cu variații de cel mult 5-7% plus sau minus, fără scăderi sau creșteri masive. În Croația am înregistrat anul acesta o scădere masivă, de la 1.000 la 180 de unități anul acesta din cauza unei amânări a fermierilor de a cumpăra noi utilaje, în așteptarea fondurilor europene promise de guvernul croat”, spune George Stanson, care, din biroul său din nordul Capitalei, controlează indirect, din funcția de business manager Balcani pentru Case IH & Steyr, aproape un sfert din piața locală de tractoare. 

Stanson se raportează însă la acel sfert de piață unde prețurile ajung și la 300.000 de euro pentru un singur utilaj. Tractorul Universal 650, care domină mai bine de jumătate din parcul auto național de utilaje, nu a permis în ultimii 50 de ani o cultură performantă, fiind limitat de performanțele sale tehnice în raport cu marile utilaje, crede George Stanson, care consideră că tractorul poate face diferența între o recoltă de 3-4 tone de grâu la hectar și de până la 9-10 tone, cât obțin marii fermieri care investesc în utilaje.

Potrivit estimărilor lui Stanson, Case, New Holland și Steyr, parte a concernului italian CNH Industrial, vând anual pe piața locală circa 700 de unități, din care cele mai multe sunt New Holland, urmate de Case și Steyr. „A defalca pe cele trei branduri este foarte greu anul acesta deoarece au existat câteva mișcări în piață în condițiile în care importatorul de New Holland a trecut acum la marca Deutz Fahr”, a spus George Stanson.

Cele mai mari vânzări pe piața locală le au americanii de la John Deere, urmați de New Holland, care anul trecut aveau 25% din piață, cu 450 de tractoare livrate. Agricultura locală este al cincilea jucător pe piața europeană a cerealelor, dar ritmul de creștere a vânzărilor de utilaje noi este sub cel al creșterii volumelor din hambarele fermierilor, având în vedere că piața este de 11 ori mai mică decât în Franța, deși suprafața agricolă locală este la jumătate față de cea din Hexagon. În Franța se vinde anual un tractor nou la fiecare 260 de hectare, în timp ce în piața locală intră câte un utilaj nou la fiecare 3.000 de hectare.

„Tractorul românesc  abia au scărmănat la suprafață pământul țării timp de 50 de ani la cel mult 25 cm, nivel sub care s-a creat celebrul „hard-pan”. Atunci când ari superficial, roata tractorului compactează solul în spate, iar la 25-30 cm s-a creat o suprafață dură. Tractorul de 65 CP nu a putut sparge acest strat care acum este dur precum betonul. Dezavantajul este că rădăcinile nu au cum să treacăși nu intrăîn partea fertilăși se extind doar în stânga-dreapta”, spune George Stanson. 

Sunt trei categorii de clienți în momentul de față care cumpără utilaje noi, în opinia executivului de la Case, iar cel mai mare este reprezentat de 20% din fermieri, care cultivă de la 10.000 de hectare în sus. Aceștia au ajuns la un standard bun de investiție în parcul de utilaje și știu ce au de făcut și ce calcule trebuie să facă dacă trec de la un tractor de 300 CP la unul de 600 CP. Fermierii români utilizează tractoarele în regim american, adică le utilizează aproape nonstop în campanie, inclusiv noaptea la lumina farurilor, motiv pentru care acestea trebuie înlocuite în cinci-șapte ani. „Fermierul din Germania sau Austria merge doar câteva sute de ore anual cu un tractor. Noi le folosim extrem de intensiv, adică 2.500-3.000 de ore anual, echivalentul a 200.000 km pentru o mașină, motiv pentru care perioada de înlocuire este mai scurtă la noi decât în vest, adică 5-7 ani. De asemenea, mai sunt cei care le schimbă inclusiv la patru ani. În Europa de Vest ciclul este mai mare”, a spus Stanson.

Piața locală a utilajelor se schimbă, în opinia executivului român, motiv pentru care și acestea urmează trendul de pe piața camioanelor sau a automobilelor. În urmă cu cinci ani nu exista politica de trade-in în România. Datorită politicii agricole comune și fondurilor europene, fermierul cumpără tractorul nou, însă mai devreme sau mai târziu România și zona balcanică trebuia să intre pe politica schimbului tractorului vechi cu unul nou. În ultimii doi ani această piață a început să se dezvolte.

„Este greu de cuantificat piața tractoarelor second-hand. Prin trade-in, procentual vorbind, vindem cam 35- 40% din total. Este posibil ca acest procent să crească în următorii ani sau să rămână constant. Dacă noua politică agricolă comună 2014-2020 funcționează conform planului și sunt sigur că va merge mai bine decât cea anterioară, este posibil să se stabilizeze procentul de trade-in până în 2020”, a subliniat George Stanson. 

Brandul american de tractoare vinde pe piața locală utilaje cu puteri cuprinse între 65 și 700 CP, cele mai puternice fiind echipate cu șenile pentru a le permite intrarea pe porțiuni mai dificile de teren, prețurile variind între 30.000 și 300.000 de euro. „Trebuie să intri imediat după recoltat și să păstrezi umiditatea în sol, iar un tractor pe roți întâmpină dificultăți. Foarte mulți fermieri și-au dat seama că soluția pentru ei, mai ales în zona de vest, Moldova, Timișoara, Arad, Bărăgan, este în zona de șenile. S-a recoltat în anumite zone ca într-o orezărie. Era apă sub headerul de grâne. Nu poți o asemenea lucrare fără șenile”, explică Stanson.

Vânzările de tractoare într-un an sunt influențate atât de condițiile meteo, cât și de evoluția prețurilor și profitabilității culturilor agricole.
„Într-un an vindem mai mult în partea de sus, într-un altul cu putere mai mică, în funcție de capriciile anului respectiv. Dacă anul este foarte uscat, vindem tractoare de putere medie. Și vremea și costurile influențează, dar și prețurile produselor agricole. Într‑un an cu prețuri bune fermierii pleacă de la 160-180 CP și se duc la 250 CP și mai adaugă un metru în spate la lățimea de lucru și face investiția când obține un preț bun la grâu, la porumb, rapiță. Dacă are un preț bun la toate, atunci face o investiție masivă pentru că are certitudinea încasărilor.”