Olimpiada din supply chain

“Am fost campion și vicecampion național la atletism, secția viteză și lungime. În liceu m-au atras multe sporturi, iar visul meu era să particip la jocurile olimpice”, își descrie Gabriel Andronescu, în vârstă de 44 de ani, ambițiile din adolescență.
Între timp, a ajuns la un alt tip de performanță, în carieră, marcată recent prin numirea într-un rol regional de conducere: de la începutul lunii septembrie, el este de director de strategie comercială și inovație pentru mai multe divizii din Europa ale CHEP, cel mai mare furnizor global de soluții pentru suppy chain (lanțuri de aprovizionare – n.red.).
Din această funcție, Andronescu va crea și va susține implementarea strategiei de dezvoltare a unor divizii esențiale pentru afacerea europeană a grupului logistic, cu impact asupra tuturor subsidiarelor locale ale CHEP, inclusiv pe cea dedicată marilor lanțuri de magazine.
Gabriel Andronescu a preluat această funcție după ce a condus, vreme de opt ani, filiala locală a CHEP, fiind artizanul dezvoltării businessului CHEP în România, care a generat anul trecut venituri de aproximativ 11 milioane de euro.
Cum a ajuns să își dezvolte cariera în domeniul logisticii? După ce a absolvit Administrarea Afacerilor în limba franceză la Academia de Studii Economice din București, Andronescu a obținut un post într-o bancă din Ploiești, orașul său de origine. „Mi-a plăcut, a fost frumos și acolo, dar am luat tot ce era pozitiv și bun pentru mine și am plecat să urmez programul de MBA de la Barcelona. A fost o experiență frumoasă și în bancă, dar așa mi-am dat seama că nu este ceva ce îmi doresc să fac”, descrie el motivele pentru care s-a înscris la un MBA de administrarea afacerilor și management la instituția cu origini spaniole IESE Business School.
În perioada MBA-ului din Barcelona, a ajuns să cunoască CHEP prin intermediul dezbaterilor libere, la care participau și alte companii mari, globale, organizate cu scopul promovării acestora în rândul participanților la MBA. Își amintește că CHEP a organizat o zi dedicată lor unde tinerii puteau să depună un CV, iar ulterior, dintre aceștia aveau să fie selectați cei care aveau să ia parte la discuții despre o potențială carieră în companie.
„Am participat la acel eveniment pentru că mi s-a părut bizar ca o companie care se ocupă cu livrarea de paleți să vină la un MBA unde noi discutam despre bănci. Acest lucru m-a atras, am vrut să văd despre ce este vorba și nu am regretat că am fost acolo, mi s-a părut fascinant ceea ce am descoperit că se poate întâmpla în spatele unui simplu palet”, descrie Andronescu atracția pentru domeniul în care și-a construit cariera.
Astfel, a discutat cu reprezentanții CHEP, însă era ferm convins că după terminarea studiilor din Barcelona se va întoarce în țară și își va deschide propria firmă de consultanță.
Așa s-a și întâmplat: „CHEP nu era la acel moment decisă să investească în piața locală, așa că eu mi-am văzut de treaba mea, am deschis firma mea de consultanță. Am consiliat alți investitori străini care erau interesați să afle ce oportunități sunt în regiune, nu doar în România, iar la un moment dat m-am întâlnit cu un prieten și un posibil investitor și am discutat despre mai multe subiecte, printre care «pallets», vorbeam în engleză”.
La început, i se părea interesant că în România începe să se dezvolte industria de fabricare a paleților, spune el. La distanță de trei săptămâni de la acea discuție, prietenul său, care nu este român, l-a contactat și l-a anunțat că o companie care lucrează cu paleți vrea să studieze regiunea în vederea extinderii.
„Și așa am ajuns aici, complet întâmplător. Am început să lucrez cu CHEP din calitatea mea de consultant și am demarat procesul de studiere a pieței, lucru care a fost destul de complex și a durat peste opt luni. Nu exista un set de date care să descrie piața; trebuia să înțelegem stadiul de dezvoltare a acelei piețe.”
Spune că activitatea lui de atunci a reprezentat un proces „anevoios și complex” de interviuri, discuții cu foarte multă lume, începând cu mari producători și ajungând la mici producători de bunuri.
„A fost un proces prin care am coagulat informațiile. Scopul nu era doar piața locală, așa că am extrapolat și am luat informații și din Bulgaria. Concluziile au fost optimiste și am mers cu planul de afaceri la boardul companiei-mamă pentru aprobare. S-a aprobat deschiderea în șapte țări la acel moment”, descrie Gabriel Andronescu anul intrării pe piață al companiei, 2011. România era atunci ancora de dezvoltare a businessului, care se extindea și în Bulgaria, Serbia, Croația și țările baltice.
Întorcându-ne la realizările recente, Andronescu menționează o investiție de 600.000 euro, direcționată în extinderea și modernizarea service centerului din depozitul Mainfreight din Ploiești, printr-o linie semi-automată de recondiționare a paleților, care va susține pe termen lung dezvoltarea activității companiei. Compania  operează prin două depozite, unul în Ploiești și altul aflat în Timișoara, și o rețea care cuprinde 1.200 de puncte de livrare la nivel național.
Dezvoltarea subsidiarei din România în continuare vizează o extindere atât pe plan local, cât și în afara granițelor:  „Vizăm dezvoltarea infrastructurii proprii de depozite (pentru a ajunge pe plan local la trei sau patru locații) și există premisele extinderii activității și înspre Republica Moldova”.
Ce face country managerul când nu se află la birou?
Când vine vorba despre timpul său liber, acesta este împărțit în jurul celor trei mari pasiuni ale sale: mâncarea, lectura și călătoriile.
Gabriel Andronescu se autodescrie drept un gurmand căruia îi este greu să aleagă un preparat pe care să îl califice drept preferat.
„Râd părinții mei de mine când le spun: «Țineți minte când am fost în septembrie 1990 la prietenii noștri de familie care stau în Sicilia?». Am mers cu trenul, a fost o călătorie lungă, dar cele mai multe amintiri sunt legate de bucatele pe care le-am mâncat acolo. Știu exact când am coborât în Veneția, ce am făcut, de unde și ce am mâncat. Astea sunt amintiri foarte bine definite prin intermediul papilelor gustative.”
Îi place să citească și regretă că are o bibliotecă de cărți noi pe care nu are timp să le citească. „Din păcate, s-a strâns un teanc mare de cărți cumpărate care stau acolo și mă mustră din bibliotecă.”
Îi place să călătorească, iar una dintre țările lui preferate este Spania. „Barcelona este pentru mine ca a doua casă. Toată țara mi se pare superbă, nu doar ca peisaje și ce poți vedea, dar ca și cumul de lucruri, oameni, locuri, experiențe, felul în care știu ei să se simtă bine, să se relaxeze, să se distreze.”
Iar în ceea ce privește visul său de a fi concurent la jocurile olimpice, s-a aflat mai aproape de acesta în urmă cu șase ani, când a fost prezent ca spectator la jocurile olimpice de la Londra. „Este un sentiment aparte să fii acolo și să susții sportivii români. De altfel, cred că atunci când ești înconjurat de o diverstate culturală înveți cel mai mult.”
În opinia lui, în momentul în care sunt mai multe culturi într-o sală, pe un stadion, precum cel de la jocurile olimpice, acea diversitate contribuie foarte mult la dezvoltarea psihică, culturală, dar și personală.