Ochii pe cărbuni: reviziile programate ale termocentralelor din Oltenia ar putea pune o presiune suplimentară pe prețul energiei. Lignitul, la peste 20% din consum. „Atenție la lucrările de mentenanță“

♦ Importurile de energie și preț ar putea fi sub o presiune suplimentară în context în care marile centrale pe cărbuni din bazinul Olteniei, care țin zilele acesteia peste 20% din consumul de energie, sunt programate pentru lucrări de menținere ♦ Deși România vrea să fie cărbunele până în 2032, situația de acum, marcată de un consum record de energie și de prețuri istorice, arată că în absența proiectelor noi decarbonarea este doar pe hârtie.

„Potrivit cotații afișate de OPCOM (bursa de energie) pe PC-OTC (platforma contractelor bilaterale cu negocieri continue) în data de 2 august 2021, cel mai mic preț de vânzare oferit pentru produsul bandă T4 / 2021 era de 550 lei / MWh ( 112 euro / MWh), respectiv de 515 lei / MWh (104,9 euro / MWh) pentru T1 / 2022 (sezonul primit este considerat noiembrie-martie, inclusiv). Dacă nu uităm piața din Ungaria, pe 3 august 2021 T4 / 2021 sa tranzacționat cu 104,3 euro / MWh “, spune Sorin Elisei, director în cadrul Deloitte România, liderul practicilor de susținere și energie. În ianuarie, anul acesta energie pe aceeași platformă a contractelor bilaterale de pe OPCOM era de 259 de lei pe MWh (53 de euro / MWh), media primului trimestru fiind în jurul valorii de 50 de euro / MWh.

Situația fără precedent din piața energiei electrice, unde prețul a ajuns ieri, la ora 21:00, la nivelul istoric de 1.000 de lei pe MWh (204 euro/MWh), pe vârf de consum, are la bază mai mulți factori. Scumpirea certificatelor de emisii, una dintre cele mai mari poveri pentru zona de producție de energie pe cărbuni, revenirea peste așteptări a cererii de energie sau diferitele problemele ale parcului intern de generare au contribuit la scumpirea accelerată a electricității. Mai mult, România a depins în multe situații de vecinii săi pentru a-și acoperi consumul, lucru care dovedește încă o dată lipsa acută de investiții în capacități noi din ultimele decenii.

Toți ochii pe cărbuni

Mai mult, în ciuda intenției de renunța la cărbuni în mixul de energie, până în anul 2032, în aceste zile producția marilor centrale pe lignit din bazinul Olte­niei este esen­țială în contextul în care energia eoliană are o con­tri­buție extrem de scăzută.

Cu o pondere de 20-25% din con­sum, cărbunii sunt vitali în acest mo­ment, orice discuție legată de renun­țarea la acest tip de energie fiind pur teoretică fără a pune centrale pe gaz în loc. Chiar și așa, România importa ieri echivalentul a 10% din necesarul său intern.

Situația ar putea fi și mai delicată în toamnă, atât pe partea de preț, cât și în ceea ce pri­vește asigurarea ne­cesarului in­tern în con­textul în care sunt pro­gramate lucrări de mente­nanță la marile centrale din bazinul Olteniei. „Prețurile pentru produsele la termen pentru iarna viitoare nu cred că pot coborî sub 100 EUR/MWh dacă nu se aliniază mai mulți factori: primul, o corecție în jos a prețului EUA (certificatul de CO2) (previzionat la circa 55 de euro/tonă în Decembrie 2021 la EEX, oarecum în staționare față de cotațiile actuale); al doi­lea, legat de evoluția cererii (influențată de temperaturile extre­me și durata acestora); al treilea, disponibi­litatea parcului de pro­ducție intern (atenție la mentenanța nece­sară grupurilor pe cărbune); al pa­trulea, evoluția piețelor cuplate“, explică Elisei.

Potrivit datelor de la Transelectrica, operatorul sistemului național de transport, un grup de la centrala de la Craiova, de 150 MW, a intrat deja în revizii, lucrările urmând să fie finalizate la jumătatea lunii viitoare. La Ișalnița, un grup de 315 MW va intra și el în octombrie în lucrări de men­tenanță. La Rovinari, un grup va fi în revi­zie tehnică până la începutul lunii octom­brie, cu o capacitate de 330 MW, iar la Turceni, grupul 4 de 330 MW va intra în lucrări de luna viitoare până la jumătatea lunii noiembrie. Toate aceste revizii ar pu­tea crea o presiune suplimentară pe un preț oricum inflamat.

Vinovații nu sunt în zona de furnizare

„Am intrat  într-o spirală de creștere generală de prețuri în toate sectoarele econo­miei, cu impact direct la consumatori. Situația actuală pe piață energiei este mai complicată: prețurile combustibililor – cărbune, gaze naturale, petrol – s-au majo­rat pe toate piețele, europene și interna­ționale. În plus, datorită angajamentului clar al UE pentru decarbonare, prețul certifi­catelor de emisie a atins valori care nu erau de așteptat, în jur de 50 euro/tonă (com­parat cu un preț de 21 euro/tonă în iunie 2020), iar, pentru viitor, se estimează tot o tendință de creștere“, spune Ion Lungu, director executiv în cadrul Aso­cia­ției Furnizorilor de Energie din România (AFEER), precizând că nu furnizorii sunt vinovați pentru aceste scumpiri, ci întreg contextul de piață.

„Este simplu să arunci vina pe furnizori pentru creșterea de prețuri, dar nu este corect față de acești operatori și față de clienții acestora. Afectați de criza sanitară și economică, furnizorii de energie și-au asumat toate riscurile, mulți dintre ei fiind într-o situație dificilă din punct de vedere financiar, situație generată atât de creșterea prețurilor din piață cât și de obligativitatea de a livra energie consumatorilor care nu și-au achitat facturile pe perioada stării de alertă, fapt care afectează întregul porto­foliu de clienți.“

Problema este că deocamdată impactul acestor scumpiri încă nu se vede pe deplin în preț, în lunile de toamnă-iarnă urmând să aibă loc ajustări, protrivit declarațiilor jucătorilor din domeniu. România se îndreaptă astfel spre cea mai scumpă iarnă din istoria sa, din punctul de vedere al utilităților.

„Pe de altă parte, la nivelul pieței din România există, în acest moment, un număr redus de oferte de vânzare a energiei angro pe termen lung, preponderent fiind oferite pe termen scurt (lună, săptămână) ceea ce induce o impredictibilitate în forma prețului oferit consumatorului final. Aceste perturbații în piață au ca principal cauză o ofertă sub nivel cererii, determinată de buze capacități de producție, în ultimii ani investigații în capacități noi fiind aproape inexistente “, a completat Lungu.