Oare este vorba de unul din cele mai slabe guverne din 1990 încoace? Oare Revoluția Competenței a durat doar patru săptămâni?
Parcurgând biografiile celor care preiau astăzi guvernarea în România, nu te poți abține să nu te gândești că impostura politicianistă are și ea generațiile ei. Când vezi ce numiri sunt spre exemplu pentru Ministerul de Externe și Ministerul Apărării, ministere…
Parcurgând biografiile celor care preiau astăzi guvernarea în România, nu te poți abține să nu te gândești că impostura politicianistă are și ea generațiile ei.
Când vezi ce numiri sunt spre exemplu pentru Ministerul de Externe și Ministerul Apărării, ministere grele, unde nu poți să vii fără un parcurs profesional solid în activități care să fie măcar din sfera respectivelor domenii, te întrebi care e diferența între actuala garnitură de politicieni de sub 40 de ani și cei de care votanții ar fi vrut să scape prin votul din mai 2025.
Oare nu mai are România absolvenți de Relații Economice Internaționale, de Relații Internaționale cu mastere de profil în străinătate, de a venit la Ministerul de Externe o doamnă despre care nu poți spune precis ce profesie a avut după obținerea licenței?
Ciolacu, Bolojan, Țoiu, Manole – știm ce era scris în cartea de muncă la prima angajare a acestor politicieni deveniți de profesie, înainte de a deveni parte a administrației publice locale sau centrale? Economist, profesor de istorie, medic, reprezentant de vânzări, cercetător? Cum spun americanii când te întreabă ce profesie ai: What do you do for you living? –„Cum îți câștigi viața?”
Ce credibilitate va avea doamna Oana Țoiu, cu toată bunăvoința, într-un minister unde totuși ai nevoie de cel puțin zece ani ca să devii cu adevărat profesionist, unde dai examen de intrare, ai nevoie de gradații care presupun alte examene ulterioare și sute de cărți citite ca să înaintezi în carieră?
Avem nevoie de oameni care să bâjbâie printre concepte și printre instituții? Nu se putea cere un veto de la nivelul președinției: nu veniți decât cu miniștri care știu cel puțin două limbi străine cu certificare internațională și care au cel puțin zece ani de experiență în domeniul de activitate pe care trebuie să-l conducă?
Puteau partidele să își păstreze posturile, dar să aducă oameni înalt calificați. Treaba lor de unde. Oana Lungescu, spre exemplu, fostul purtător de cuvânt al NATO timp de 13 ani, vorbitoare de cinci limbi străine, nu era bună de ministru de externe?
Nicu Chidesciuc, chief-economist pentru piețele din Europa de Est la JP Morgan la Londra, nu era bun pentru Consiliul de Administrație al BNR sau pentru a conduce ministerul de finanțe?
Cum de bulgarii, polonezii sau cehii pot aduce în guvern oameni care au lucrat la mari firme de consultanță precum McKinsey sau la mari firme de audit precum KPMG, Deloitte, PwC sau EY iar în Româmia premierul nici măcar nu se poate descurca în limba engleză conversațională?
Bun, trebuie să facem restructurarea statului. Dar nu putea să fie un om ca și avocatul de business Cătălin Predoiu de exemplu premier, care a făcut mii de kilometri în toate capitalele europene ca să închidă dosarul Schengen, iar dl Bolojan să fie însărcinat cu restructurarea administrației locale?
Ciprian Șerban, noul ministru al transporturilor, nu are conform biografiei nici o treabă cu sectorul de transporturi. Nu putea să vină un inginer de cale ferată sau de poduri și șosele, să aibă habar despre ce vorbește cu contractorii?
Vine la sănătate dl Alexandru Rogobete, responsabil pentru construirea de spitale din finanțările PNRR Unde sunt noile spitale si clinicile de ambulatoriu, când într-un an deja expiră posibilitatea de a utiliza acești bani?
Apropo de administrația locală, nici un cuvânt în programul de guvernare despre creșterea numărului de angajați din primării și consilii județene cu 50.000 în ultimii zece ani, până la 285.000 de angajați, așa cum a arătat Ziarul Financiar. Sau despre suprapopularea spitalelor aflate în subordinea primăriilor, care au ajuns sursă de sinecuri pentru primari și afiliații lor.
Sunt enumerate diverse măsuri despre fiscalizarea unor domenii unde banii fug precum peștele în ape adânci precum rețelele sociale sau platformele de rezervări, dar nu există nici un de fel estimare – câți bani se vor obține? Care este volumul de activitate estimat și cum vor fi construite „porțile” de netrecut prin care aceste domenii vor fi fiscalizate?
Va crește TVA la 19% pentru tot în afară de medicamente și alimente, va crește impozitul pe dividende de la 10% la 16% – nu și impozitul pe profit care este deja la 16%, deși în document se menționează că va crește și acesta – dar nu scrie nicăieri cât se strânge acum din aceste taxe și care va fi impactul estimat.
„Este esențial să facem o restructurare a ANAF. Avem un ANAF nefuncțional prin structură”, spune noul ministru de finanțe, Alexandru Nazare. Acum am aflat? Păi dl Nazare schimbă posturile la vârful administrației române de peste zece ani.
Oare au fost așteptări prea mari și oamenii sunt pe nedrept dezamăgiți? Oare activul de partid și de stat s-a sudat de-a lungul anilor – indiferent sub ce nume, PSD, PNL, USR, UDMR – încât pur și simplu ai nevoie de bombe anti-buncăr ca cele din Iran ca să-l detonezi?
Oricum ar fi, cu această garnitură este greu de spus când și dacă va fi atins obiectivul din campanie: o administrație competentă și onestă în slujba cetățenilor și nu pentru propriul folos.