Oana Ioniță, ZF: De ce hobby-urile nu mai par o componentă normală a vieții de zi cu zi, ci un lux?

Hobby-urile par astăzi mai greu de „susținut” decât în trecut, iar senzația că au devenit un lux nu este o exagerare. În acest context economic instabil, în care prețurile cresc constant, iar veniturile nu țin întotdeauna pasul, primele lucruri la care renunțăm sunt cele considerate „neesențiale”. Pasiunile intră aproape automat în această categorie. Când chiria, facturile și cheltuielile de bază consumă cea mai mare parte din buget, un curs de dans, un abonament la sală sau materialele pentru pictură devin investiții atent cântărite. Pentru că multe hobby-uri costă.

Instrumentele muzicale sunt scumpe. Materialele pentru pictură au prețuri din ce în ce mai mari. Abonamentele la sală, cursurile de dans, echipamentele sportive – toate au devenit cheltuieli greu de justificat într-un buget deja sufocat de chirie, rate și facturi. Când alegerea este între „siguranță” și „pasiune”, majoritatea dintre noi alegem supraviețuirea. „La ce îmi folosește asta?” – ajungem să ne întrebăm din ce în ce mai des.

Am început să măsurăm aproape orice în termeni de utilitate și randament. Dacă o activitate nu aduce un beneficiu concret – bani, vizibilitate, competențe vandabile – pare greu de justificat chiar pentru propria persoană. Plăcerea, în sine, nu mai este suficientă. Iar capitalismul rămâne capitalism chiar și în cazul hobby-urilor. În ultimii ani, tot mai multe hobby-uri au fost transformate în piețe de nișă bine conturate.

De la ceramică și fotografie la alergare sau gătit artizanal, aproape fiecare pasiune are acum o industrie în jurul ei. Cursuri, workshopuri, kituri „esențiale”, abonamente, comunități exclusive. În teorie, e un semn bun: există cerere, există interes. În practică, însă, pasiunea ajunge ambalată și vândută la prețuri care o fac inaccesibilă pentru mulți. Experiența în sine devine un produs premium, iar accesul la ea pare condiționat de puterea de cumpărare.

Se creează impresia că pentru a începe un hobby ai nevoie de echipament „corect”, de spațiu specializat, de îndrumare plătită, de un anumit standard estetic pe care să îl poți etala pe Instagram. Pasiunea, care ar trebui să fie spontană și accesibilă, ajunge să fie însoțită de un cost de intrare tot mai mare. Astfel, nu doar prețurile cresc, ci și așteptările. Hobby-ul nu mai este doar o activitate simplă, ci o experiență „completă”, atent curatoriată și promovată. Iar când totul vine la pachet cu un branding sofisticat, ideea că poți face lucrurile simplu, acasă, fără investiții mari, pare aproape imposibilă.

Totuși, problema nu este doar financiară. Există și o schimbare subtilă în felul în care privim hobby-urile. Ele nu mai sunt doar activități făcute din plăcere, în spațiul privat, ci au devenit adesea parte din identitatea noastră publică sau, fără să exagerăm, parte din brandul nostru personal în online. Aproape orice activitate poate fi transformată în conținut. Dacă gătești, postezi rețeta. Dacă alergi, filmezi traseul. Dacă citești, împărtășești lista de cărți pe story. Hobby-ul a devenit și o extensie a imaginii personale și este (încă) un lucru pe care îl documentăm online.

Practicăm hobby-uri pentru că avem nevoie de ele sau pentru că vrem să demonstrăm ceva? Uneori pare că nu mai este suficient să ai o pasiune; trebuie să o faci vizibilă, să o validezi prin reacții și aprecieri. Relaxarea însăși devine performativă. În loc să fie un spațiu de retragere din presiunea socială, hobby-ul ajunge să funcționeze după aceleași reguli ale expunerii și comparației. În același timp, presiunea productivității influențează profund raportarea la timp.

Suntem încurajați să investim constant în activități care promit randament: cursuri care cresc șansele profesionale, proiecte care pot fi monetizate, activități care adaugă valoare „concretă”. În acest context, o pasiune care nu produce bani sau capital social poate părea doar o pierdere de timp. Pot să mai pierd ore întregi pictând în weekend dacă nu îmi aduce niciun beneficiu material/profesional? De aici apare senzația că hobby-urile sunt un lux.

Nu doar pentru că implică bani, ci pentru că implică timp neproductiv, energie investită fără un scop pragmatic. Ele presupun o pauză reală de la logica performanței. Iar această pauză devine din ce în ce mai greu de „justificat” în zilele noastre. Poate că nu asistăm doar la un trend, ci la o schimbare de mentalitate. Hobby-urile nu au dispărut, dar s-au transformat. Unele sunt monetizate, altele sunt optimizate pentru vizibilitate, iar cele care rămân strict personale par aproape invizibile într-un spațiu dominat de expunere.   

Oana Ioniță este Social Media Manager, BUSINESS Magazin, Ziarul Financiar, După Afaceri Premium