Oana Ijdelea, Managing Partner IJDELEA & Associates: Uniunea Europeană ar trebui să se reîntoarcă către o reindustrializare, pentru că din ce în ce mai mult suntem doar o piață de servicii și o piață de consum, iar România are un potențial industrial realizabil

Uniunea Europeană ar trebui să se reîntoarcă către o reindustrializare, pentru că din ce în ce mai mult suntem doar o piață de servicii și o piață de consum, iar România are un potențial industrial realizabil, a declarat .Oana Ijdelea, Managing Partner IJDELEA & Associates în cadrul conferinței ZF Energie 2025. 

”Uniunea Europeană ar trebui să se reîntoarcă către o reindustrializare, pentru că din ce în ce mai mult suntem doar o piață de servicii și o piață de consum. Eu în România văd un potențial industrial realizabil. Dacă ne uităm la industria materialelor de construcții, de exemplu, pe partea de producție, echipamente, am putea să fim extrem de competitivi și extrem de buni dacă regulile jocului nu s-ar mai schimba pe durata realizării investițiilor”

Cu privire la interconectările de rețea, Oana Ijdelea spune că ele sunt noua geopolitică. Este singurul atu cu care România poate participa la masa negocierilor și la masa discuțiilor

”Din momentul în care noi am avut obligația de a participa la piața unică, România nu a avut niciodată o perioadă mai mare de șase luni de zile în care piața a fost liberă. Întotdeauna au fost, fie pe electricitate, fie pe gaze naturale, fie pe diversele zone de downstream ale industriei, niște ingerințe ale statului care, direct sau indirect, au controlat piața”,a mai spus avocatul

Cea a mai declarat .Oana Ijdelea: 

►Piața trebuie să funcționeze liber, pe bază de cerere și ofertă, să existe un orizont de timp suficient încât lucrurile să se așeze.  

►Investitorii trebuie să monitorizeze foarte bine partea de măsuri fiscale sau de orice alt tip de ingerință asupra proiectelor, asupra producției care nu sunt decât niște elemente care să descurajeze investiția. Cred că aceste proiecte au fost realizate  într-un cadru de reglementare mult mai bun și mult mai clar decât era acum 10 ani de zile. Însă, cu toate astea, în continuare sunt o serie de probleme.

►Un lucru cu care absolut toată lumea, în dezvoltarea proiectelor verzi, se confruntă este, de exemplu, accesul la terenuri.

►Pentru 2026 sunt anunțate anumite schimbări, de exemplu licitația de capacitate. Uitându-ne la lecțiile trecutului, vedem că reglementatorii prea puțin au ascultat de semnele de atenționare pe care industria și asociațiile din industrie le-au transmis de-a lungul timpului.

►Cred că un potențial extraordinar îl are biometanul. Este intens promovat de Bruxelles, prin politicile europene, despre dezvoltare și implementare și producție. România are aici un potențial fantastic pentru că avem o suprafață agricolă extrem de mare, deșeuri care nu pot fi folosite decât în mod limitat pentru o formă de economie circulară. Și avem, inclusiv de la nivel de politici, în planul național pentru energie și schimbări climatice, un target de 5% până în 2030 de producție de biometan, raportat în întreaga producție de gaze naturale a țării, vorbim undeva la 12 milioane de MW, adică niște ținte foarte mari și foarte ambițioase. Evident, atingerea acestei ținte pentru producția de biometan în România este legată și de maniera în care noi vom putea accesa în continuare funduri și finanțări prin PNRR.

►Însă, cu toate astea, din partea statului nu vedem deschiderea pentru punerea în aplicare a legislației necesare care să permită injectarea biometanului în sistemul național de transport. În condițiile în care aproape toate țările din Europeană produc deja biometan.

►Ne place BRUA 2, ne place cablu submarin și subteran care aduce energie eoliană produsă în Asia către Europa de vest, făcând din România o căsuță poștală unde se vor plăti niște taxe de tranzit, dar nu suntem deloc interesați sau prea puțin interesați. De exemplu, să dezvoltăm industria eoliană offshore, unde toate targeturile, toate termenele și toate țintele, extrem de ambițioase, sunt de mult depășite și expirate. Eu nu pot să-mi explic de ce această atitudine.

►În mod fundamental, proiecte offshore în România se vor dezvolta în baza unor acorduri de concesiune. Pentru deținerea concesiunii, titularul de concesiune trebuie să plătească o redevență. Redevența nu este prevăzută în lege și urma să fie reglementată printr-o legislație secundară. Niciun investitor serios nu se gândește să-și facă un plan investițional dacă nu știe care va fi costul principal pe care îl va avea pe toată durata dezvoltării proiectului.

►Dacă te uiți la cum arată Marea Negră românească și la nenumărate limitări și restricții, de la infrastructura gazieră existentă și în curs de realizare, până la liniile de mine active care fac parte din protecția fizică a Ministerului Apărării Naționale, arile naturale protejate, culoarele internaționale de navigație, căile de intrare în porturi, faptul că fundul Mării Negre este sit arheologic și monument istoric de clasa A.  Toate aceste elemente limitează foarte mult potențialul teoretic al vântului. Eu personal cred că în Marea Negră se pot face undeva între 9 și 11 GW.