O nouă problemă uriașă afectează toate țările lumii, indiferent că sunt bogate sau sărace. O singura țară vecină cu România se pare că a găsit o soluție

În 2021, în Uniunea Europeană s-au născut 4,09 milioane de bebeluși. În 2020, 4,07 milioane. Este o îmbunătățire, dar sunt cele mai slabe cifre din ultimele șase decenii. Este evident că Europa are o mare problemă demografică – rămâne fără cea mai prețioasă bogăție a vremurilor noastre, tinerii. Orice soluție la această problemă este binevenită.

Ungaria, încurajată de un succes discutabil al politicilor guvernamentale de îmbunătățire a dinamicilor demografice, a organizat un summit internațional pentru făcut copii. Dar atmosfera a fost dominată mai degrabă de paranoia decât de dorința de a rezolva o criză care poate duce la dispariția unor națiuni europene în doar câteva generații, scrie Politico. Iar aceasta amintește de unul din motivele pentru care criza se agravează. Unele guverne alocă mai multă energie unor politici distructive pentru societate decât unora constructive doar pentru voturi. Ce familie și-ar mai dori copii într-o societate despre care politicienii spun că este sub asediu?

Budapesta: parada copiilor pe triciclete a început puțin după ora 10 într-o dimineață răcoroasă și înnorată de sâmbătă în fața castelului Vajdahunyad din parcul central.

Poteca nepavată din jurul construcției faux-gotic este presărată cu buticuri nou ridicate, amenajate pentru a vinde produse de patiserie sau pentru a oferi divertisment copiilor. Un huruit înfundat plutește peste podul care se întinde pe deasupra șanțului feudal al castelului, crescând  constant în intensitate până când un val de copii ce pedalează furioși apare dintr-o dată la vedere cu părinții alergând pe lângă ei.

Parada a deschis cea de-a treia și ultima zi a Summitului Demografic de la Budapesta – reuniunea bianuală a liderilor politici cu gândire de dreapta patronată de Viktor Orbán. Oamenii s-au adunat pentru a discuta despre scăderea populației Europei și reducerea natalității.

Ungaria investește aproximativ 5% din PIB-ul său în politici de încurajare a întemeierii de familii, inclusiv scutiri de impozite și împrumuturi cu dobândă scăzută pentru familiile cu copii și tratament gratuit de fertilizare in vitro într-un sector naționalizat.

Însă festivalul familiei, animat de copii și părinți pictați pe fețe, de jocuri de carnaval și de o grădină zoologică cu animale ce pot fi mângâiate, a contrastat puternic cu mentalitatea de națiuni sub asediu care a pus stăpânire pe adunarea politicienilor și a călăuzelor lumii conservatoare în cele două zile anterioare. „Trăim într-o eră în care tot ceea ce ne definește este atacat”, a spus premierul italian, Giorgia Meloni, care a rezumat spiritul summitului într-unul din discursurile de început. „În opinia noastră, demografia nu este doar încă o problemă principală a națiunii noastre.

Este problema de care depinde viitorul națiunii noastre”, a declarat ea. Pe măsură ce alți vorbitori au urcat pe scenă, lista dușmanilor familiei a căpătat o nuanță distinctă de războaie culturale. Suspecții au fost cei obișnuiți: liberalismul, feminismul, marxismul, dar și smartphone-urile și educație sexuală. Mișcarea Wake a fost atacată violent de predicatorul australian Nick Vujicic, în timp ce prim-ministrul maghiar Orbán a criticat panica legată de schimbările climatice ca fiind motivul pentru care oamenii fac mai puțini copii.

Și au existat apeluri pentru unitatea familiei tradiționale, cu parteneri căsătoriți, de preferință de sexuri opuse. „Structura de încapsulare adecvată din jurul bebelușului sunt părinții uniți și legați, bărbat și femeie”, a explicat psihologul și polemistul canadian Jordan Peterson în timp ce se plimba pe scena din eleganta Sală a Renașterii a Muzeului de Arte Frumoase din Budapesta. „Toate alternativele sunt mai rele… Persoanele singure, persoanele divorțate, homosexualii se abat de la asta”, a spus el.

Andreas Kinneging, profesor de filosofie la Universitatea din Leiden, Olanda, a continuat în aceeași ordine de idei. „Sarcina noastră este să ne dăm seama care este rolul bărbaților și care este rolul femeilor și care rol corespunde cel mai bine naturii lor”, a spus Kinneging înainte de a sugera propriul său răspuns la întrebare unei moderatoare (adică unei femei cu o profesie) perplexe: „Unul dintre ei lucrează și unul dintre ei are grijă de copii”. Ocazional, conferința s-a abătut și pe un teritoriu mai important. James Heckman, laureat al Premiului Nobel pentru economie, a vorbit despre importanța familiei în eliminarea decalajelor de educație și avuție, citând dovezi care arată că formarea părinților astfel încât să poată ajuta la educarea copiilor lor ar putea îmbunătăți traiectoria socioeconomică a acestora din urmă.

Dar astfel de episoade au fost puține și îndepărtate unul de altul. În lumea academică și în cea a guvernelor există întrebări importante despre ce funcționează și ce nu pentru a încuraja creșterea copiilor. Sondajele arată că atât bărbații, cât și femeile din Europa își doresc mai mulți copii decât ajung de fapt să aibă. Scăderea rapidă a ratei natalității influențează și piramida populației, lăsând în societate mai puține persoane active, apte de muncă, în comparație cu pensionarii cu vârstă mai înaintată (raportul de dependență). Acest lucru poate cauza probleme cu plata pensiilor și cu furnizarea de asistență medicală. Un muncitor va ajunge să susțină din salariul său mai mulți pensionari, iar costurile cu sănătatea cresc.

Este o problemă mai ales în țări precum România și Bulgaria, unde ratele scăzute ale natalității sunt agravate de un nivel ridicat al emigrării. „Țara mea este printre cele mai îmbătrânite din lume. În ultimii 10 ani, am pierdut 850.000 dintre oamenii noștri, adică 12% din populația noastră”, a declarat președintele bulgar Rumen Radev la summit. Depopularea Bulgariei are un ritm comparabil cu cel al statelor devastate de război.

Datele recente arată că ratele de fertilitate din Ungaria stagnează sau sunt chiar în scădere. Aceasta ar putea fi o alunecare temporară. Dar dacă tendința se va menține, va împiedica atingerea obiectivului lui Orbán de a obține 2,1 nașteri per femeie până în 2030, numărul magic necesar pentru a menține populația stabilă fără imigrație.

Cel puțin pe hârtie, rezultatele Ungariei în creșterea ratei fertilității (numărul mediu de copii născuți de o femeie) sunt impresionante și ar putea servi drept lecție pentru alții. Țara investește aproximativ 5% din PIB-ul său în politici de încurajare a întemeierii de familii, inclusiv scutiri de impozite și împrumuturi cu dobândă scăzută pentru familiile cu copii și tratament gratuit de fertilizare in vitro într-un sector naționalizat. Din 2010, când Orbán a preluat puterea, rata de fertilitate din Ungaria a crescut cu aproximativ 25%, trecând de la cel mai scăzut nivel din UE la puțin peste media blocului de 1,5 nașteri per femeie. Totuși, Ungaria, după acest criteriu, ocupă un loc modest în UE, unde campionii ratei fertilității sunt Franța, Cehia și România (1,81 nașteri per femeie în 2021, arată cifrele Eurostat).

Dar rolul real al politicilor guvernului maghiar în producerea acestei schimbări este o întrebare deschisă. Ungaria a fost una dintre țările UE cel mai puternic afectate de criza financiară, ceea ce poate să fi avut un rol în reducerea numărului nașterilor în perioada imediat înainte și după preluarea puterii de către Orbán. În plus, țările vecine au înregistrat recuperări similare, indicând ceea ce ar putea fi mai degrabă o tendință regională decât succesul eforturilor speciale din partea guvernului ungar.

Datele recente arată că ratele de fertilitate din Ungaria stagnează sau sunt chiar în scădere. Aceasta ar putea fi o alunecare temporară. Dar dacă tendința se va menține, va împiedica atingerea obiectivului lui Orbán de a obține 2,1 nașteri per femeie până în 2030, numărul magic necesar pentru a menține populația stabilă fără imigrație.

Politicile reale au fost subțiri pe teren la summitul de la Budapesta. În schimb, au existat nemulțumiri etnice și de politică regională. Președintele Adunării Naționale a Azerbaidjanului, Sahiba Gafarova, a adus în discuție Nagorno-Karabah, teritoriu contestat prin violență cu Armenia vecină, acuzând Armenia că „vandalizează toate siturile istorice, culturale și religioase ale Azerbaidjanului din aceste teritorii”. După mai puțin de o săptămână, Azerbaidjanul avea să lanseze o ofensivă militară în acea regiune și ceea ce Armenia și mulți observatori consideră a fi epurare etnică. Željka Cvijanović, fost prim-ministru al Republicii Srpska – o regiune majoritară sârbă din Bosnia și Herțegovina – a vorbit despre importanța familiei tradiționale și a menținerii ratei natalității (raportul dintre numărul de nașteri și populația medie) amenințate de globaliști și liberalism. Ignatius Aphrem al II-lea, patriarhul Bisericii Ortodoxe din Siria, a discutat despre situația creștinilor din țara sa, despre care a spus că a fost agravată de sancțiunile internaționale impuse regimului de la Damasc.

Iar alegerea Corului de Copii Transcarpatin de a interpreta unul dintre multele interludii muzicale nu a fost o coincidență. Regiunea din vestul Ucrainei are o minoritate etnică maghiară semnificativă, iar guvernele celor două țări sunt blocate într-o dispută diplomatică după ce limba ucraineană a devenit obligatorie în școli. Îmbrăcați în rochii albe brodate, copiii au cântat „Templom és iskola” (Biserica și școala), o poezie despre limba maghiară, biserică și școli a poetului de la începutul secolului al XX-lea Sándor Reményik. Pe scenă a urcat apoi președinta Ungariei, Katalin Novák, lăudând interpretarea corului în ciuda „circumstanțelor disperate în care trăiesc” copiii. „Nu ne vom da bătuți”, a spus Novák, făcând ecou versetul lui Reményik.  În Budapesta City Park, la kilometri depărtare de fricile de derivă morală și de declin al civilizațiilor, preocupările oamenilor sunt mai prozaice.

Istvan este un bărbat de 45 de ani cu aspect obosit, cu doi băieți blonzi de trei ani pe triciclete. A venit la festivalul de ziua familiei împreună cu soția. Întrebat cum este să-și crească copiii în Ungaria, el spune „așa și așa”, apoi, după o pauză: „Este dificil”.

Ce i-ar face viața mai ușoară? “O slujbă mai bună. Mai mulți bani. Cred că aceasta este problema în Ungaria.”