O nouă problemă mondială afectează pe toată lumea. De data asta, tinerii sunt cei afectați și ei suferă tot mai mult. Statul nu face nimic ca să-i ajute, iar părinții sunt tot mai disperați

În Europa și America de Nord depresia, anxietatea și alte forme de tulburări mintale sunt în creștere în rândul  tinerilor. În unele țări este în creștere și numărul sinuciderilor sau al încercărilor de sinucidere în rândul persoanelor tinere și, mai îngrijorător, al copiilor. Unii dau vina pe pandemie, pe brutalitatea lockdownurilor impuse de autorități și pe economie. Alții pe dependența de online, de telefon și de platformele de socializare. Oricare ar fi explicația, tendința ar trebui să-i îngrijoreze pe guvernanți, pe oamenii de afaceri și întreaga societate deoarece un tânăr cu probleme va fi un adult disfuncțional.

Era în primăvara anului trecut când poliția localității Świętochłowice din sudul Poloniei a primit un apel telefonic despre o fată care se comporta ciudat în apropierea șinelor de tren. Ofițerii au știut ce se întâmplă și s-au grăbit spre locul indicat, unde n-au mai avut timp decât să tragă copilul de pe șine. Trenul a trecut imediat. Fetița avea 11 ani.

Weronika are 13 ani. Părinții n-au nicio idee cum a ajuns copilul lor să învețe de pe TikTok că a te juca cu moartea este „cool”. „Fata mea s-a transformat dintr-un copil vesel într-un personaj de desene animate întunecat. Vorbește despre moarte, despre automutilare. Mi-e teamă. Vorbesc cu ea, dar nu se schimbă nimic”, se plânge mama la o discuție cu reporterii revistei Familia. Părintele nu mai poate funcționa normal. Îi este teamă că ceva rău se va întâmpla. Soțul își petrece cea mai mare parte a timpului muncind pentru că familia are venituri destul de mici, astfel că mama trebuie să se ocupe de problemă mai mult singură. Și-a convins fata să meargă la psiholog doar amenințând-o că îi ia telefonul. Părinții Jolei sunt și mai disperați. În ianuarie anul trecut au aflat că fata lor de 15 ani se automutilează. Își pierduse dorința de a trăi. Au reacționat rapid, dar s-au lovit de neputința sistemului. A găsi un psihiatru într-o clinică de stat este o corvoadă. Prima programare a fost pentru 2025. Li s-a sugerat să găsească ajutor la privat. Au găsit la stat totuși, dar între timp un diagnostic și medicația greșită au agravat problema copilei.

Acestea nu sunt povești rare, ci devin parte din realitatea de zi cu zi a Poloniei. Că tineri de peste 18 ani se sinucid sau încearcă să-și ia viața nu mai uimește pe nimeni. Polonia are o rețea feroviară extinsă și o metodă preferată este aruncarea în fața trenului. Totuși, aceste probleme la copii șochează. Anul trecut 85 de copii mai mici de 13 ani au decis că nu mai vor să trăiască. Din fericire, cei mai mulți au fost opriți la timp. Polonia ocupă unul din ultimele locuri în Uniunea Europeană la numărul de psihologi raportat la populație.

Acest lucru se vede în statisticile poliției, care arată că anul trecut numărul de încercări de sinucidere în rândul copiilor și adolescenților a crescut cu aproape 40%. În consecință, a crescut și numărul sinuciderilor, cu 20%. Problema a devenit o chestiune politică, opoziția acuzând puterea că nu face nimic să oprească fenomenul. 2021 a fost, de asemenea, un an rău, cu statistici alarmante. Au fost 2031 de încercări de sinucidere la tineri, cu 150% mai mult decât în 2020, anul pandemiei și al lockdownurilor.

A fost stabilit recordul de până atunci la încercări în grupul de vârstă 7-12 ani. Acestea sunt doar cazurile raportate. Polonia este una dintre cele mai populate țări europene, prin urmare amploarea fenomenului s-ar putea să fie mult mai mare. Paulina Piechna-Więckiewicz, unul din liderii partidului social-democrat Nowej Lewicy (Noua Stângă), spune că în spitalele poloneze sunt doar 1.200 de paturi pentru copii la secțiile de psihiatrie și că  toate sunt ocupate. În unele spitale, rata de ocupare este de 150%.

Copiii dorm pe jos. ONG-urile care se ocupă de tinerii cu probleme au tras de multe ori semnale de alarmă că numărul de cazuri de depresie și anxietate la copii și adolescenți a crescut cu 30% în trei ani. Polonia are probleme mai mari decât majoritatea țărilor europene nu doar cu numărul de psihiatri și psihologi din spitale, ci și cu numărul prea mic în general de medici. Anchete ale unor parlamentari au găsit că doctorii înșiși au nevoie  de ajutorul psihologului. Unii se lasă de meserie doar pentru a nu înnebuni.

Și însorita Spanie are probleme. Din 2008, sinuciderile sunt principala cauză de moarte nenaturală. În 2021 s-a ajuns la un ritm de 11 sinucideri pe zi. Numărul real poate fi mai mare. Spre comparație, victimele traficului rutier sunt de trei ori mai puține. Pentru ziarul El País, tendințele pe care le întrevede sunt cumplite. Comportamentul sinucigaș la tineri este într-o creștere prea mare. Numărul de sinucideri reușite la copii sub 15 ani a urcat de la șapte în 2019 la 14 în 2020 și la 22 în 2021. La acestea se adaugă încercările și actele de autovătămare – un semn clar de probleme emoționale puternice. Un sondaj al Fundației FAD a găsit că 16% din tineri descriu cu privire la ei înșiși ceea ce ar putea fi probleme mintale. În 2017 procentul era de 6%.

La Vanguardia, un ziar popular, scrie că unu din trei adolescenți catalani are sau a avut gânduri sinucigașe, tendință în creștere după venirea pandemiei.  Unu din patru tineri s-a autovătămat. Datele sunt dintr-un studiu la care au participat 270.000 de elevi de școală și liceu. Aproape jumătate din participanți au spus că au probleme cu somnul, iar 44% că se simt deprimați. Situația i-a alarmat pe guvernanți, care au publicat un ghid de abordare a comportamentelor sinucigașe și de autovătămare care este distribuit elevilor, studenților și profesorilor. Dar ca și în cazul Poloniei, problemele Spaniei sunt sistemice. Potrivit Eurostat, Spania are 11,8 psihologi angajați în spitale la 100.000 de locuitori. Mai puțini au doar Polonia, Bulgaria depopulată și Malta, o țară foarte mică. Unii specialiști spun că datele referitoare la problemele mintale pot fi înșelătoare. Creșterea numărului de persoane afectate în studii și statistici poate reflecta faptul că tot mai multă lume prinde curaj și își recunoaște problemele. Oamenilor nu le mai este teamă că vor fi tratați ca niște “ciudați”. Pentru că tot mai mulți se duc la tratament, fenomenul devine mai vizibil. Poate fi, de asemena, un efect de contagiune socială sau de supradiagnosticare. O modă. În statisticile unor state, problema a căpătat proporții după izbucnirea pandemiei. Dar, cel mai probabil, pandemia în sine nu este o cauză, ci catalizator, spune într-o conversație cu EUobserver Alejandro de la Torre, autor al studiului “Evoluția sinuciderilor în Spania în acest mileniu”.

Este adevărat că nivelurile de singurătate nedorită au crescut, dar nici stresul legat de răspândirea virusului, presiunea asupra personalului cum ar fi cel din domeniul sănătății, îngrijirea la distanță – sau chiar întreruperea unei astfel de îngrijiri – nu au fost tocmai motive de îmbunătățire a unor condiții preexistente la populație. Nu s-au redus nici presiunile economice: inflație, incertitudine financiară, creșterea ratelor dobânzilor, șomaj etc. Deși deocamdată speculații – deoarece cercetările suplimentare și colectarea datelor lipsesc – motivele par să depășească aceste sfere și au și o dimensiune structurală, potrivit lui De la Torre. Javier Jiménez, președintele Asociației pentru Cercetare, Prevenire a Sinucideri și Intervenție, subliniază că nu există o metodă sistematică pentru a colecta cu acuratețe date și de aceea crede că fenomenul sinuciderilor și al comportamentelor asociate are o amploare mai mare decât o arată statistica. Situația pare critică, întrucât strategia urmată de Spania până acum pentru reducerea acestor cifre nu a funcționat. La sfârșitul lunii ianuarie, psihologul Belén Hernández i-a scris directorului ziarului El País. Cuvintele ei au reverberat rapid atât în mass-media, cât și în rețelele sociale. Scurtul paragraf arăta cum un tânăr de 23 de ani, fără resurse financiare și cu un risc ridicat de sinucidere, tocmai părăsese sala de consultații cu o rețetă de anxiolitice și o programare de control abia peste un an. „Dacă nu ai suficienți bani pentru a plăti un psiholog privat, sinuciderea devine o alternativă acceptabilă”, a scris ea. Cu deficitul de personal și cererea pentru acest tip de îngrijire în creștere, timpii de așteptare pot ajunge la câteva luni în multe comunități. Prea mult.

P.I.R. este acronimul testului care dă acces în Spania la funcția de psiholog intern rezident în sistemul public de sănătate. Aici se află o parte a problemei. Anul trecut, au fost oferite doar 231 de locuri prin P.I.R. pentru mii de absolvenți. „Locurile vacante sunt foarte limitate”, spune Jiménez, care explică că, odată cu pensionările din următorii câțiva ani, deficitul de personal se va agrava și mai mult.

Mai rău, subliniază psihologul, există și o lipsă de pregătire adecvată. În nicio programă de psihologie universitară nu există o materie care să se ocupe în mod specific de sinucidere. La Universitatea Complutense din Madrid au doar câteva seminarii, atât, adaugă De la Torre.

Renew Europe tocmai a publicat rezultatele unui sondaj efectut în rândul tinerilor europeni cu vârsta cuprinsă între 18 și 30 de ani. Timpul lung de așteptare a fost principalul motiv invocat ca barieră în calea accesului la asistență medicală adecvată. Aceasta a fost urmată de preț și de frica de stigmatizare.

În cadrul UE, nu toate țările includ îngrijirea psihologică în asistența medicală publică, în ciuda faptului că în 2019 aproape 60.000 de persoane s-au sinucis. Cu alte cuvinte, există o barieră financiară în calea accesului la acest tip de îngrijire. Mai mult de jumătate dintre cei afectați sunt adulți cu vârsta cuprinsă între 40 și 64 de ani, la care e o probabilitate mai mare de a fi în fruntea unei familii. În UE există doar 10 planuri naționale de prevenire a sinuciderilor. Spania nu are unul. Grecia are, oarecum, al ONG-ului KLIMAKA. Dar și acolo datele arată o poveste tot mai tristă. Din 2020 și până în 2022, numărul sinuciderilor a crescut cu 25% pe an, pentru a ajunge la 600 în 2022. Și acolo îngrijorătoare este tendința de creștere a fenomenului în rândul tinerilor. În Franța, sinuciderile reprezintă a doua cauză de mortalitate la persoanele cu vârstă de 15-29 de ani, după accidentele în trafic. Sună a clișeu, dar tinerii sunt viitorul societății. Ar trebui să fie angajații cu cel mai mare entuziasm și cea mai mare putere de muncă. Din munca lor trebuie plătit un număr în creștere de pensii.