O nouă insolvență de răsunet zguduie piața. Una dintre cele mai puternice companii din România a cedat

Pe 14 decembrie, Tribunalul București a admis cererea de intrare în insolvență a Companiei Naționale a Uraniului formulată de Tinmar Energy, firmă deținută de omul de afaceri Augustin Oancea. În ultimii ani, mai multe companii au cerut intrarea în insolvență a unicului producător local de uraniu.

♦ Nuclearelectrica, singurul client al Companiei Naționale a Uraniului (CNU), a preluat anul acesta licența de exploatare pentru zăcământul de uraniu de la Tulgheș-Grințieș (județul Neamț) după ce în 2016 s-au demarat operațiunile pentru închiderea minei de uraniu de la Crucea (Suceava), singurul loc din România de unde se extrăgea uraniul ♦ Tot anul acesta, Nuclearelectrica a mai preluat o linie de procesare din uzina de la Feldioara, de la CNU ♦ Rămasă practic o scoică goală, CNU a devenit încă un dosar de insolvență și un exemplu de slabă administrare a unui activ strategic.

Pe 14 decembrie, Tribunalul București a admis cererea de intrare în insolvență a Companiei Naționale a Uraniului formulată de Tinmar Energy, firmă deținută de omul de afaceri Augustin Oancea. În ultimii ani, mai multe companii au cerut intrarea în insolvență a unicului producător local de uraniu.

„Tribunalul București a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență a debitoarei Compania Națională a Uraniului și a numit administrator judiciar pe Expert Insolvență SPRL Filiala București”, se arată într-un anunț făcut de Expert Insolvență luna aceasta. Reprezentanții companiei nu au putut oferi mai multe detalii, spunând că dosarul este proaspăt, iar cei ai CNU nu au putut fi contactați până la închiderea ediției. La fel, Ministerul Energiei, unicul acționar al CNU, nu a oferit detalii suplimentare.

CNU avea două subunități și anume sucursala Suceava, care asigura producția de minereu uranifer, și sucursala Feldioara, unde se prelucra minereul de uraniu. Prin cele două entități care asigurau producția și prelucrarea uraniului, România era singura țară din Europa care producea comsbutibil nuclear pentru centralele de tip CANDU.

Compania Națională a Uraniului a fost înființată în anul 1997 și are în administrare resursele și rezervele minerale de uraniu existente în România. Cele mai recente date financiare ale companiei sunt din 2018. La acel moment, potrivit datelor de la Ministerul Finanțelor, CNU avea o cifră de afaceri de circa 30 de milioane de lei, un profit net de 3,8 milioane de lei și peste 770 de angajați. CNU a rezultat ca urmare a spargerii fostei Regii Autonome a Metalelor Rare, anii 1997-1998 fiind cheie pentru dezvoltarea ulterioară a sectorului energetic local prin multiplele reorganizări implementate, majoritatea țintite  spre scindarea sistemului în cât mai multe companii. Rezultatele se culeg azi, România fiind singura țară europeană cu resurse de invidiat, fără însă a avea un campion energetic local.

Până în 2016, principalul activ al CNU a fost mina de uraniu de la Crucea (Suceava), cea care asigura uraniul necesar funcționării celor două reactoare de la Cernavodă. În mai 2016 mina a fost considerată neeconomică, fiind demarate procedurile de închidere.

„Până în anul 2011, activitatea de extragere și prelucrare a uraniului a fost subvenționată de stat cu 55-75% din valoarea costului de producție. Odată cu dispariția subvenției, conducerile care s-au succedat nu au identificat la timp soluțiile corecte pentru continuarea activității în termeni competitivi“, spunea la acel moment Ministerul Energiei. Mina Crucea era deja în exploatare de 30 de ani, cu rezervele aproape epuizate. În același an însă, 2016, CNU a rămas și fără singurul său client, Nuclearelctrica preferând să importe uraniul de care avea nevoie de la canadieni, invocând factori ecomomici pentru justificarea acestei decizii.

„Nuclearelectrica a încheiat în anul 2014 un contract de furnizare de pulbere sin­tetizabilă de UO2 (dioxid de uraniu – n. red.) cu Compania Națională a Uraniului (CNU) pentru o perioadă de 36 de luni la un preț de 475 lei/kg UO2, preț ce putea fi ajustat cel mult o dată la 12 luni, prin negociere, în situații justificate, încheindu-se în acest sens acte adiționale la contract cu acordul părților. CNU a livrat, conform contractului, UO2 la prețul negociat de 475 lei/kg UO2 o perioadă de aproximativ 2 ani. În luna noiembrie 2015, CNU a notificat SNN că nu mai poate realiza livrarea de UO2 la prețul negociat și agreat cu SNN de 475 lei/kg și a pus în vedere SNN că nu va realiza livrarea efectivă de UO2 aferentă lunii decembrie 2015“, spuneau reprezentanții Nuclearelectrica. Ca urmare a analizei ofer­telor de preț, SNN a declarat câștigătoare com­pania Cameco, prețul propus de acest furnizor fiind prețul cel mai mic dintre cele două oferte.

Abia în 2018, Nuclearelectrica avea să mai cumpere uraniu de la CNU, dependența de uraniul importat fiind una dintre cele mai mari vulnerabilități ale companiei care asigură circa 20% din consumul de energie național.

În ultimii ani însă, Nuclearelectrica a încercat să refacă acest lanț nuclear integrat, preluând o parte dintre activele esențiale ale CNU. Astfel, în august, producătorul de energie a anunțat că a semnat actul adițional de preluare a licenței de concesionare a activității de exploatare a minereului de uraniu din perimetrul Tulgheș-Grințieș, localizat în județul Neamț. Compania a primit licența de exploatare împreună cu toate drepturile și obligațiile aferente, cu titlu gratuit, prin transfer de la Compania Națională a Uraniului. Potrivit informațiilor existente, deschiderea noii mine ar dura trei ani. Tot anul acesta, Nuclearelectrica a mai preluat de la CNU activele aferente liniei de procesare a concentratului de uraniu a Uzinei de Rafinare E – Sucursala Feldioara. Activele incluse în tranzacție sunt un ansamblu unitar capabil să desfășoare activități economice independente, intenția Nuclearelectrica  fiind de a continua activitatea preluată la data transferului, respectiv producerea de pulbere sinterizabilă de dioxid de uraniu (UO2).