O ieșeancă de 36 de ani face un milion de euro din vânzarea de perdele

Anamaria Ștefan a vândut de-a lungul anilor tot felul de produse: materiale de construcții, telefoane mobile sau obiecte tradiționale indiene. Acum are o afacere cu perdele, draperii și obiecte decorative din țesături, promovate printr-o platfomă de cinci site-uri și 25 de adrese de Facebook. Încasările de anul trecut au fost de 4,7 milioane de lei, iar rețeaua de magazine se extinde, ajungând acum la 24 de spații. Miza mare a antreprenoarei este însă exportul, care ar urma să dubleze anul viitor cifra de afaceri.

Perdele cu design personalizat, pernuțe cu aplicații realizate manual în toate formele și nuanțele, fotolii tapițate cu aceleași material ca draperiile sau cuverturile în tot felul de culori, modele și materiale au pus stăpânire pe un spațiu comercial ce ocupă patru niveluri într-o clădire veche din apropierea Gării de Nord a Capitalei.

Sophia este însă o rețea de 23 de magazine, dintre care 17 sunt francize, iar spațiul deschis de câteva luni în București este un fel de fanion. „După ani buni de căutări și încercări, acum știu exact direcția în care trebuie să merg, care este nișa mea. Vreau ca Sophia să fie un reper in domeniul decoratiunilor pentru casa.“ Ca să ajungă aici a avut nevoie de ani buni de căutări și încercări, pentru că, fondată în 2004, firma vindea inițial produse tradiționale din India, sub marca Sophia Incredible India.

Antreprenoarea ieșeancă nu folosește un discurs de tip corporatist și povestește deschis despre cum a construit afacerea, care a ajuns să aibă 54 de angajați, dintre care 25 lucrează în producție.

Anamaria Ștefan se mândrește cu faptul că Sophia funcționează de zece ani și n-a schimbat numele firmei pentru a scăpa de datorii la stat sau furnizori. „Viața de antreprenor în România nu e deloc ușoară. A trebuit, la un moment dat, să iau bani de la bancă pentru a plăti TVA-ul și taxele la stat.“ Mărturisește însă că poverile fiscale sunt grele pentru un antreprenor și principalul beneficiu al exportului este faptul că nu va mai trebui să plătească TVA. Pentru a începe să trimită produse peste hotare a cheltuit deja 65.000 de euro pentru a participa la târguri în ultimul an și pentru a realiza o platformă cu cinci site-uri, dedicate mai multor țări.

Întrebarea „Cum ai intrat în afaceri?“ are un răspuns lung. „Sunt o persoană atipică, întotdeauna mi-a plăcut să fac ce nu fac alții“, începe povestea antreprenoarea de 36 de ani, care a făcut studii cu profil economic. Se gândește câteva clipe și continuă: „Am crescut lângă un tată care, atunci când aveam 12 ani, a făcut o firmă și a dezvoltat o rețea de materiale de construcții. La 14-16 ani mergeam cu el la târguri, la țară, și am învățat ce înseamnă distribuția, negocierea și promovarea. Iar acum fac același lucru, dar la nivel internațional“.

La 20 de ani și-a pierdut tatăl, care i-a lăsat 4.000 de dolari, bani pe care i-a folosit ca să înceapă o afacere cu telefoane mobile, „făcând ceea ce învățasem deja“. În patru ani firma ajunsese la șapte magazine în Iași, Suceava, Bârlad, Târgu Frumos, Pașcani, însă la 26 de ani a ieșit din afacere. După patru ani de activitate i-au rămas tot 4.000 de dolari, cât investise, dar câștigase experiență.

Avea însă antreprenoriatul în sânge; s-a gândit că trebuie să facă altceva și își amintește că se simțea dintotdeauna atrasă de decorațiuni. La 26 de ani, a plecat în India, țară care îi plăcea cu tot universul său, de tradiții, cultură și produse.

Plecase cu puțin peste 1.000 de dolari și a cumpărat de toți banii produse, dar a avut marea surpriză că a trebuit să plătească tot pe atât taxele pentru bagaj suplimentar la avion. „Cel care a vândut marfa mi-a împrumutat 1.000 de dolari pentru a plăti taxa“, spune acum; în esență, o creditase fără să știe mai nimic despre ea și fără garanții. A încercat marea cu degetul, pentru a vedea cum se vând șalurile de cașmir, eșarfele de mătase și câteva produse pentru casă; și a terminat în numai două săptămâni tot ce cumpărase, câștigând de două ori mai mult. A plătit datoria către vânzător și a cerut și mai multă marfă.

La începutul lui 2005 a deschis primul magazin, de 25 mp, în Iași, gândit ca un boutique cu specific indian, iar cea mai mare parte a clienților erau pasionați de cultura orientală.

După primul târg la care a participat, înainte de a avea măcar un magazin, s-a dus la avocata cu care lucra și i-a spus că vrea să facă un contract de franciză, gândindu-se la un concept de magazin legat de India. La circa un an după ce a început să vândă șaluri și eșarfe indiene volumul de mărfuri crescuse atât de mult încât ajunsese să importe cu containerul, iar 40% din valoarea mărfii reprezenta costul de transport.

Magazinele se numeau Sophia Incredible India, nume pe care l-au păstrat până în 2008. Apoi vreme de trei ani a vândut în paralel obiecte tradiționale indiene și produse cu influență europeană. „Voiam să rămân fidelă și clienților care doreau produse din India dar și celor care căutau modernism, fie decorațiuni pentru case, hoteluri sau restaurante.“

A plecat în 2011 în Anglia vreme de aproape doi ani și lucrurile au căpătat contur, găsind direcția spre care trebuie să se îndrepte. „Am înțeles că dacă vreau să fiu bună pe o nișă trebuie să fac numai acel lucru. Am ales: vreau ca Sophia să fie cea mai importantă rețea de magazine, proprii și în regim de franciză, de perdele și draperii din România.“ Cât a stat în Anglia a deschis un magazin aflat într-un orășel aflat la o distanță de peste patru ore de mers cu mașina de Londra, care a funcționat vreme de trei ani, până în toamna acestui an; legătura cu piața engleză continuă prin intermediul distribuitorului din Londra.