O companie, 23 de ani, 15 roluri diferite, cinci țări în care a locuit și peste 50 de țări de care a fost responsabilă. Acum conduce mii de angajați și un grup cu venituri de miliarde de dolari

O companie, 23 de ani, 15 roluri diferite, cinci țări în care a locuit și peste 50 de țări de care a fost responsabilă în diferite momente și funcții. Așa își definește Bianca Bourbon în cifre cariera conturată în cadrul The Coca-Cola Company, pentru care lucrează și astăzi ca VP operations Asia-Pacific Group. Pentru noua funcție executivul a luat un zbor doar dus cu direcția Singapore, de unde își coordonează activitatea actuală. Este prima relocare în afara granițelor Bătrânului Continent pe care îl cunoaște foarte bine și unde are gânduri să se întoarcă și nu oriunde, ci chiar acasă, în România. Dar nu acum.

Am crescut în Bucureștiul anilor ’80-’90. Revoluția m-a prins la începutul liceului, deci am avut timp să mă reorientez.” Așa își începe Bianca Bourbon povestea. A ales să studieze Relații Economice Internaționale pentru a avea o șansă să lucreze și în afară țării, așa cum visau mulți copii la acea vreme. Scenariul ideal ar fi fost să lucreze într-o ambasadă, însă acest scenariu nu s-a materializat.

„Puțin dezamăgită, am apelat la serviciiile unei agenții de recrutare, care m-a ajutat să găsesc o poziție temporară la Coca-Cola în România.” Era vorba de două săptămâni în care ea urma să înlocuiască pe cineva care era în vacanță. Cele două săptămâni s-au transformat în 23 de ani, pentru că executivul român și-a construit întreaga carieră în cadrul aceleiași companii.

„Am început în echipa de marketing din România și am crescut, ajungând responsabilă pentru mai multe branduri, dar și pentru țări din jurul României.” După această perioadă din marketing, ea a schimbat funcția, a trecut la general management și a condus businessul The Coca-Cola Company din Europa Centrală și apoi din Germania, Danemarca și Finlanda.

„Anul trecut am decis să-mi îmbogățesc experiența în afara Europei și am ajuns în Asia, responsabilă pentru operațiunile Coca-Cola din grupul Asia Pacific. În numere, carieră mea ar fi: o companie, 23 de ani, 15 roluri diferite, cinci țări în care am locuit, peste
50 de țări de care am fost responsabilă, în diferite funcții.”

Grupul Asia-Pacific are o contribuție de 24% la vânzările companiei Coca-Cola. Conform raportului anual, în 2019 Asia-Pacific a adus venituri în valoare de 5,3 miliarde de dolari și are aproximativ 2.900 de angajați, după cum spune chiar Bianca Bourbon.

Uitându-se în urmă la cariera sa și la modul în care aceasta a dus-o în diferite colțuri de lume, ea afirmă că visul din facultate, care era să găsească un job care să-i ofere și oportunități internaționale, s-a împlinit.

„Lucrând într-o companie multinațională, la un moment dat începi să primești oferte în afara țării. În cazul meu, acest lucru s-a întâmplat de prin 2005.” La acel moment, motivația sa de a pleca era mult mai mică decât la început. Ajunsese într-un rol important pe plan local, businessul creștea de la o zi la alta, avea o echipă bine-conturată, cu care făcea „proiecte nebune și foarte creative”.

„Pe partea personală, soțul meu avea și el un job important într-o companie mare, deci nu puteam să prioritizez doar cariera mea. Plus că ne cumpărasem apartamentul nostru în București, puteam să mergem în vacanțe oriunde în lume.” Pe scurt, era într-un comfort total, atât personal cât și profesional, așa că a refuzat propunerile inițiale de roluri în afara țării. A făcut pasul acesta „în afară” abia în 2009, conștientă că mutarea îi oferă mai multe posibilități în viitor și mânată totuși de curiozitatea de a vedea cum este să trăiești în altă țară.

SCURT CV Bianca Bourbon

♦  lucrează de 23 de ani pentru The Coca-Cola Company;

♦  momentan este VP operations Asia-Pacific Group, locuind în Singapore;

♦  anterior, de la Berlin, a fost franchise general manager pentru Germania, Danemarca și Finlanda;

♦  prima plecare în afara țării a fost în 2009 la Viena, când a devenit marketing director pentru Alpine & Adriatic business unit;

♦  primul său rol în companie a fost de marketing assistant pentru piața locală;

♦  a absolvit Facultatea de Relații Economice Internaționale din cadrul ASE și are un executive MBA la Harvard Business School.

„A contat foarte mult faptul că era aproape – la Viena, la 1 oră și jumătate cu avionul -, plus faptul că era unul dintre orașele mele preferate. După Viena a urmat Budapesta, apoi Berlin și acum Singapore, iar perioadele de acomodare în fiecare oraș s-au scurtat cu fiecare mutare.”

În Singapore, una dintre cele mai dezvoltate țări de pe glob, s-a mutat acum un an. Tot atunci a preluat și funcția de VP operations Asia-Pacific Group.

„Jobul meu sprijină funcțional țările din Asia-Pacific să-și livreze obiectivele de afaceri. Eu ajut fiecare țară din grup să-și dezvolte strategiile de afaceri și planurile comerciale, creez soluții comune pe care ei să le folosească pentru a-și crește veniturile, profitul, pentru a crea noi modele de afaceri și pentru a dezvolta capabilitățile comerciale și de leadership.”

O zi obișnuită de lucru – în condiții normale – ar găsi-o călătorind din țară în țară, din magazin în magazin, lucrând cu colegii din echipele locale, cu partenerii îmbuteliatori și cu clienții pentru a înțelege nevoile locale și a dezvolta noi soluții.

În condițiile acestui an, o zi obișnuită o găsește în fața laptopului – lucrând virtual cu aceiași oameni, găsind soluții pentru a ajuta clienții să aceseze produsele Coca-Cola și în timp de pandemie.

Cum s-a văzut și s-a resimțit pandemia din acel colț de lume?

„Pandemia a început în Asia, așa că discuțiile aici au debutat mult mai devreme. În plus, lumea avea experiența pandemiilor anterioare, așa că măștile erau deja o obișnuință și autoritățile erau mult mai pregătite pentru situația de urgență care s-a creat.” Experiențele, crede ea, au fost diferite în fiecare țară, în funcție de nivelul de disciplină locală, de cultura statului, de felul în care oamenii trăiesc în aglomerațiile urbane.

În Singapore, lucrurile au început foarte ok, doar cu câteva măsuri de distanțare socială. A urmat însă un val mare de cazuri importate, care au generat apoi o transmisie locală. Această situație a condus la impunerea unui lockdown, care ulterior a fost relaxat treptat. „Statisticile sunt însă impresionante – la un număr total de aproximativ 58.000 de cazuri, au fost doar 28 de decese. Da, testarea s-a făcut rapid, urmată de izolare sau tratament în spitale performante.” Plus că lumea respectă regulile în continuare și, ca urmare, de două săptămâni (la final de noiembrie) nu există nici un caz de transmisie locală.

„Sigur, nu a fost plăcut faptul că n-am putut merge în vacanță nicăieri în afară țării, însă Singapore nu este cel mai rău loc din lume pentru a-ți petrece timpul liber. În plus, sentimentul de siguranță când vorbim despre virus este „priceless“ în acest moment.”

În acest context, se gândește Bianca Bourbon să se întoarcă în țară? În vizită sau definitiv?

„Sigur că da. Întoarcerea acasă este întotdeauna o opțiune pe care o luăm în considerare atunci când ne hotărâm să ne mutăm într-o altă țară. Nu m-aș întoarce acum, pentru că mai am mult de învățat, de experimentat în alte zone din lume. În cazul în care m-aș întoarce, cred că toate opțiunile – antreprenor, investitor, manager – sunt încă pe masă.” În mod normal venea acasă în vizită cel puțin o dată pe an. Acum cu pandemia și mutările, nu a mai fost de la sfârșitul anului lui 2018.

În toți acești ani de când a plecat prima dată s-au schimbat multe, însă din nefericire mai mult la nivel estetic.

„M-aș fi așteptat la mult mai multe schimbări, pe baza lucrurilor pe care le-am văzut în alte țări.”

Sigur, observă de fiecare dată noi restaurante, magazine, câteva clădiri recente, pensiuni și hoteluri cochete în zonele turistice. I-ar fi plăcut să vadă mai multe autostrăzi, un trafic mai civilizat, mai mult verde, mai multă curățenie, reciclare și un nivel mult mai mare de digitalizare în toate interacțiunile cu autoritățile.

Spre comparație, spune că traficul din Singapore este probabil unul din cele mai civilizate din întreaga lume. E greu de comparat cu România.

„În primul rând, infrastructura este impecabilă, ea fiind creată în paralel cu orașul, așa că străzile/autostrăzile sunt foarte bune, există parcări destule, dar și un transport în comun excelent (nici nu prea ai nevoie de mașină personală). Iar lumea conduce foarte civilizat.” Numărul de mașini este limitat, costul unei mașini este foarte mare, iar costul transportului în comun (și al ride-sharingului) este foarte mic.

„Sunt foarte fericită că am învățat să conduc „pe partea cealaltă”, dar țara este mică, și nu prea faci drumuri mai mari de 30 de minute.”

Scena culinară este un alt plus pentru Singapore. Găsești aproape toate bucătăriile din lume (din păcate nu și cea românească), la o calitate excelentă. Specific pentru Singapore este conceptul de Hawker Centre – un loc în care găsești mâncare locală, foarte ieftină, servită în condiții igienice de excepție (față de alte locuri asemănătoare din Asia).

Și totuși îi e dor de România, de familie, de prieteni, de mâncare, de locuri cu amintiri, de petreceri. La polul opus, nu îi e dor de așteptat ore la coadă la ghișeu, de “vă mai trebuie o hârtie”, de 200 km în 4 ore, de “merge și așa”, de “asta nu e treaba mea”, de “declarațiile online se depun la ghișeul 2”, de bagatul în față.

Astfel, în încheierea interviului, dacă ar fi să aleagă trei lucruri care ar trebui îmbunătățite în România ar spune o viziune pe termen lung care să nu se schimbe la fiecare patru ani, investiții în câteva priorități precum infrastructură, turism și agricultură, și nu câte puțin pentru fiecare, și un învățământ pentru viitor.

„Ne trebuie o schimbare fundamentală a învățământului care să-l aducă în acest secol, gata să pregătească oameni pentru viitor, atât academic, cât și profesional.”

Schimbările sunt deci multe, mai ales văzute prin ochii unui expat care a trăit în diverse colțuri de lume.