O carte într-adevăr bună de luat pe o insulă pustie

Cartea introduce în ecuația resurselor umane locale câteva elemente cu totul și cu totul speciale, cel mai des ignorate de culturile corporatiste și antreprenoriale locale. Este vorba de viața profesională interioară, de emoții pozitive, de motivații interne, de aprecierile legate de calitatea umană din companii.

Oamenii sunt mult mai influențați de colegi, de relații, de aprecierile șefilor și de calitatea relațiilor pe care le stabilesc în companie și mult mai puțin de decor, de dotări, de faptul că există sau nu sală de sport sau mese de tenis de masă. Autorii cărții au descoperit că 95% din sutele de manageri și lideri de companii cu care au stat de vorbă aveau opinii fundamental greșite despre cea mai importantă sursă de motivație a angajaților. Nu este vorba de recompense bănești, nu este vorba de diplome sau premii, ci de a facilita progresul omului, micile sau marile victorii personale ale angajatului.

Autorii au atras în proiect 238 de persoane din șapte mari companii americane, profesioniști care trebuiau să rezolve probleme complexe într-un mod creativ. Cei 238 au furnizat în timp 12.000 de rapoarte individuale, însemnări zilnice despre viața profesională interioară, un mozaic impresionant de trăiri care, analizat din timp, ar fi prevenit căderi de companii, falimente, concedieri, demisii.

Iată cel mai simplu, cel al unei companii care producea obiecte pentru gospodării, inovatoare și la modă, un brand care se găsea în 80% din gospodării. În patru ani, o echipă de directori executivi a adus compania în faliment, după ce a reorganizat, a împărțit pe centre de profit, a impus unele produse și a eliminat altele, fără să țină cont de părerile angajaților. Iar oamenii au scris, în jurnalele lor zilnice: “Acul indică tot nordul, dar am schimbat poziția busolei”; “Ar fi drăguț să fim din nou lideri în inovație de produs, nu doar să mergem pe urmele altora”; “A părut că tot ce îl interesează estă să păcălească sistemul, pentru ca rezultatele lui să arate bine… A abuzat de funcția lui ca să ne impună ce să facem”. Viața profesională interioară a angajaților este o realitate și oferă diferența dintre succes și faliment.

Așa că, dacă nu ați naufragiat, dar vreți o carte care să vă spună ceva și să vă ajute în toamnă, luați “Principiul progresului”.

Teresa Amabile, Steven Kramer – “Principiul progresului”, Editura Publica, București, 2013