O carieră ciclică. După ce principii își ghidează parcursul profesional Robert Berza, omul din fruntea unuia dintre cei mai mari retaileri de fashion din România

Pentru Robert Berza, general managerul din fruntea operațiunilor grupului Fashion Days, retailul nu e nici prima, nici ultima industrie în care vrea să își construiască parcursul profesional. Și asta pentru că filosofia sa privitoare la carieră este ca, o dată la un deceniu, să o ia de la capăt cu un nou ciclu de creștere. Precedat de un nou an sabatic. Ce alte principii și-a setat de-a lungul timpului?

1. De ce ai ales să lucrezi în acest domeniu?

Eu cred că oamenii ar trebui să-și facă un fel de plan în viață. Nu trebuie să fie neapărat tot ideal, dar cred destul de mult în niște cicluri de creștere. Am fost 10 ani în media pe vremea când zona de tradițional media era într-o mare creștere. Am lansat împreună cu o echipă toate site-urile Pro TV-ului, Voyo, înainte să fie Netflix cool. După care am înțeles că zona de traditional media va sta cumva sub presiunea new digital media, Google, Facebook, chiar dacă nu o să dispară. Atunci am decis să-mi iau un an sabatic și să îmi caut în acest an sabatic o altă industrie, care va avea un ciclu de creștere. Pentru că după 3-6 luni de când începi nou job evident că tot entuziasmul de început poate să dispară. Dar ce te ține lângă echipă e senzația că vei învăța constant. Ca să înveți constant trebuie să fii într-un domeniu care se dezvoltă foarte mult. E-commerce-ul era fix genul acesta de industrie, și am deja 7 ani și la un moment dat mă voi apropiat de acei 10 și de un alt an sabatic de unde să mă duc în următorul ciclu.

2. Ce stil de leadership ți-ai conturat de-a lungul timpului?

Eu n-am făcut MBA-uri, am făcut jurnalismul. Nu cred în ruta clasică cu MBA, dar cred foarte mult în educație într-un fel sau altul, și în bun simț, și am învățat că dacă ești onest cu oamenii și dacă vorbești foarte transparent, și de bune, și de rele, oamenii te vor urma și ca echipă o să fii mai puternică. Să nu credeți că a fost ușor ca în februarie (2020 – n. red.) să le spun tuturor colegilor din comercial: „Știți planul pe care îl aveam, cu cumpărat marfă de atâția bani? Sunați toți furnizorii și certați-vă cu ei, să nu ne mai trimită marfă”. Dar dacă rămâi la fel de transparent, s-ar putea să te urmeze.

Așa că aș spune că în primul rând stilul de leadership ține de abilitatea de a comunica pe înțelesul tuturor în cele mai mic numitor comun, fără termeni fancy. Deci cred că prima chestie este comunicarea. În al doilea rând cred că pentru a construi o echipă în jurul tău ține și de a fi într-un fel sau altul ahead of times (vizionar – n. red.). Eu am o obsesie personală de a merge în zone noi și sunt probabil printre puținii care chiar folosesc Twitter în România. Citesc extrem de mult surse de afară și am reușit să identific genul ăsta de scenariu, să merg la echipă să le spun „O să fie groasă” înainte să o afle din zonă, am fost printre primii, și pot să spun că din competiție unii sunt în ofsaid tocmai pentru că poate n-au văzut ahead of time. Dacă vorbești cu ei și vezi ahead of time, tura următoare oamenii te vor urma și „în luptă”. Vă dau un exemplu concret. Citeam pe Twitter în primele săptămâni de pandemie că în Cehia anumiți oameni s-au gândit să facă din șosete măști, că nu se găseau măști atunci. Și am zis ok, hai să comunicăm pe măști și noi. Dar am avut niște colegi refractari, care au spus „nu”, pentru că OMS încă nu spusese că e bună masca, erau primele săptămâni. Și-au zis să nu ne băgăm. Nu am reușit să-i conving și am mai învățat un alt lucru apropo de stilul de leadership, că uneori e bine să pierzi. Și am cedat. Am spus: „ok, nu ieșim cu campania de măști, dar cred că e o greșeală. Let’s agree to disagree (Hai să fim de acord că nu suntem de acord – n. red.)”, trec peste, nu folosesc bastonul de mareșal tot timpul. Și evident că măștile au venit și s-au dovedit a fi utile. În secunda în care am zis că noi trebuie să comunicăm vaccinul și să vorbim despre vaccin credeți că și-a mai pus cineva întrebarea dacă merită sau nu?

3. Ce aștepți de la echipă și ce greșeli nu ai tolera la un angajat?

Același lucru. Iar legat de greșeală, cred că greșeală e utilă, să învățăm din ea, dar nu prea mi-ar conveni să faci aceeași greșeală de două ori. Unele lucruri pe care i le comunic băiatului meu le-aș înregistra, aș schimba câteva cuvinte și le-aș transmite și colegilor. Pun accent pe sinceritate, asumare, și mai ales regula de a rămâne toți în aceeași barcă chiar dacă nu suntem de acord unii cu ceilalți, nu să spunem una și să facem alta. Eu cred foarte mult în povestea Amazonului, unde una dintre reguli este acest «let’s agree to disagree». I agree to disagree with you but I will commit – este una dintre cele mai importante valori ale organizațiilor puternice. Toți suntem în aceeași barcă. Nu pot să fiu de la biroul meu într-o barcă și tu să fii în alta, că nu o să creștem. Dacă m-ai întreba care e cea mai mare influență în momentul de față (în comunicarea cu echipa – n. red.) aș spune că discuțiile cu fiul meu de 10 ani.

4. Tu ce greșeli ai făcut?

Greșeli am făcut o mie, nici nu am timp să povestesc despre ele. Eu am luat foarte multe decizii greșite pe baza unor date pe care le aveam atunci, și pe care poate nu le citisem corect. Dar asta nu e o problemă. Întrebarea e dacă am făcut-o de două ori la fel. Oamenii de succes sunt în general cei care riscă, care n-au o problemă să greșească. Sigur, astea sunt atributele multor oameni. Poate și oamenii fără adăpost au vrut să riște, poate și ei și-au asumat cumva tot felul de decizii, deci n-aș spune că există același tip de rețetă a greșelilor. Pe de altă parte, spre deosebire de oamenii fără adăpost versus cei care sunt de succes, aș zice că o deosebire foarte mare este că unii au vorbit despre insuccesurile lor și le-au făcut un post-mortem și au fost atenți ca a doua oară să nu mai ajungă în același punct. Cred că un lucru extrem de important în tot procesul acesta este să greșești cât de mult poți într-un fel sau altul și cât de repede – pentru că nu vrei să pierzi timp, dar să nu ajungi să repeți aceeași greșeală.

5. Lucrezi remote?

Nu. Cred foarte mult că work from home este un lucru util pentru companiile extrem de așezate, care nu vor să reinventeze produse sau industrii și acest mod de lucru se pretează perfect acolo. Vrei să transformi retailul din România și vrei oameni inspiraționali care să facă chestii nebune?

Dacă voi reuși să faceți asta prin Teams, vă urez succes, eu n-am auzit de așa ceva. De aceea lucrăm hibrid. Luni și vineri nu prea e nimeni pe la birou. Eu merg la birou pentru că vreau să-mi delimitez destul de clar planul personal de muncă. E foarte greu să muncesc unde beau vin seara. Majoritatea oamenilor de la noi vin o zi pe săptămână – una din cinci – ajută să păstrăm un anumit nivel de comunicare. Cei care au echipe mici, 3-4-5 oameni în subordine, vin două zile pe săptămână, iar cei care au echipe mai mari sau sunt key stakeholderi în anumite proiecte vin doar în anumite perioade, trei zile pe săptămână, marți, miercuri, joi, de exemplu în perioada de Black Friday.

6. Cum stai la capitolul work-life-balance?

Nu cred în asta. Cred că work-life balance e un concept greșit. Există doar life balance. Trebuie să înțelegi că e munca e o parte a vieții și să vezi cum o organizezi, dar nu există o balanță între acestea două, există doar o balanță a vieții: muncă, prieteni, familie, pasiunile tale. Sunt cinci sau șase roluri pe care le avem. Nu e doar work și life. Și ca să reușesc să nu le amestec trebuie să accept că sunt cinci sau șase, și atunci unde e muncă, e muncă. Am colegi care și-au făcut propriul birou acasă. Eu personal nu pot.

7. Ce hobby-uri ai în afara jobului?

Cel mai mare hobby al meu aș putea spune că este să petrec timp de orice fel cu oamenii pe care îi iubesc, că e piticul, familia sau familia extinsă, cum numesc eu prietenii cu care îmi fac vacanțele, și asta poate să însemne orice, de la stat la un grătar în weekend, la mers la Cirque du Soleil, la spectacol sau la concerte. Apoi îmi place să merg la schi, de obicei în Austria, dar mulți ani am mers în Cehia, unde am locuit. Și sunt fan Liverpool. Încă de când eram puști, cam toți banii mei s-au dus pe schi, Liverpool și concerte, festivaluri.    ■

Carte de vizită
Robert Berza, general manager, Fashion Days Group

1. A studiat jurnalismul și, înainte de a intra în retail, a lucrat timp de 10 ani în media;

2. A preluat conducerea operațiunilor locale ale Fashion Days în 2017, după ce a fost business development manager și director de marketing la eMag; din 2020 este, potrivit informațiilor disponibile pe profilul său de LinkedIn, și vicepreședinte al diviziei Fashion & Sport a eMAG;

3. A construit de la zero subsidiara locală a retailerului polonez de modă Zoot;

4. Este pasionat de schi, merge la festivaluri de jazz și este fan Liverpool.