O autostradă și 2013 basme

Cel mai recent exemplu: anul acesta la rețeaua de autostrăzi trebuia să adăugăm 117 noi kilometri, potrivit promisiunilor din iarna trecută, dar spre final de an, când tragem linie, obținem doar 21 de kilometri din autostrada Soarelui, pe care panglica s-a tăiat de două ori, o dată în vară și o dată în toamnă, pentru fiecare bandă de pe cele două sensuri de mers. Urmează încă 32 de kilometri din Timișoara-Arad, ce ar trebui deschiși circulației la mijlocul lunii decembrie. Și cam atât. Concluzia: circa 50 de kilometri.

Într-adevăr, 2011 nu a fost un al tăierilor de panglici, ci mai degrabă al atribuirilor de contracte și al declarațiilor răspicate de tipul: “vom avea 100, 200, 1.000 de kilometri de autostrăzi în 2012, 2013, 2020”.
Partea bună este că, în sfârșit, după ce și-au dat seama că ar putea pierde miliarde de euro de la Comisia Europeană, bani gratis, cei de la Ministerul Transporturilor au scos la licitație pe bandă rulantă tronsoane pe ruta Nădlac-Sibiu. Bila neagră însă este că până acum au început lucrări efective de construcție doar pe 108 kilometri din cei 183 de kilometri atribuiți în 2011, deși ministrul Transporturilor Anca Boagiu spunea recent că în primăvara lui 2013 vom circula pe autostradă de la Nădlac la Sibiu.

Și, gândindu-ne că iarna care bate la ușă este un sezon mort pentru construcții, iar câteva dintre tronsoanele de pe această autostradă nici măcar nu au fost scoase la licitație (spre exemplu, sectorul Dumbravă-Deva), întrebarea care se pune este: să mai credem sau să nu mai credem?

Deranjant nu este neapărat faptul că nu au început lucrările pe toate tronsoanele, ci mai degrabă promisiunile autorităților cu privire la finalizarea acestor șosele. Altfel spus, verba volant, sripta manent.
Știm cu toții că anul electoral bate la ușă și investițiile (nu numai cele în infrastructură) trebuie accelerate pentru a ghida electoratul unde să pună ștampila de vot, însă basmul cu autostrăzile deja nu mai este crezut nici măcar de copii.

CNADNR spunea recent că, dintre autostrăzile din vestul țării, pe Deva-Orăștie s-a lucrat cel mai mult până la finalul lunii octombrie, echivalentul a 14,75% din totalul lucrărilor (contractul pentru Deva-Orăștie a fost atribuit încă din toamna trecută, astfel că este normal ca lucrările să fie ceva mai avansate), în timp ce pe un tronson de 16,5 kilometri din Nădlac-Arad s-au executat deja 2% din lucrări. Despre celelalte autostrăzi deocamdată nu există o statistică privind stadiul fizic de execuție, având în vedere că lucrările abia au demarat. Nu putem uita nici de cele opt șantiere începute în anii 2007-2008 și care nici măcar nu au fost finalizate, deși vorbim de tronsoane de 20-30 de kilometri. O situație specială are autostrada Moara Vlăsiei-Ploiești, cu o lungime de 42 de kilometri și care în primăvară a stat sub zodia rezilierilor, în condițiile în care Ministerul Transporturilor i-a amenințat pe cei patru regi ai asfaltului care o construiesc (Umbrărescu, Cășuneanu, Beșciu și Vulpescu) că le va lua contractul. Ceruseră 100 de milioane de euro în plus ca să termine autostrada, dar după ce ministerul a pus piciorul în prag, constructorii s-au răzgândit și au descoperit că pot face aceleași lucrări și fără cei 100 de milioane de euro. Mai mult, și-au asumat că autostrada va fi deschisă circulației pe 15 decembrie. O altă promisiune deșartă, pentru că recent premierul Emil Boc a spus că cel mai probabil prin aprilie vom putea circula pe acest tronson. Plătește cineva penalități pentru întârzieri? Nu se știe.

Despre autostrăzile inexistente din România s-au scris poate mii de pagini de ziar, s-au realizat sute de știri și emisiuni și se discută permanent, fie în cercul oamenilor de afaceri sau al managerilor de top care își stabilesc strategiile în funcție de infrastructura de transport, fie în rândul oamenilor care nu-și doresc decât să ajungă mai repede la destinație. Și mai frustrant este însă când citești în Times of India informații care par secvențe dintr-un film de la Bollywood: în India se construiesc zilnic 11 kilometri de autostrăzi. ZILNIC. Într-adevăr, este o țară cu o suprafață de 14 ori mai mare și o populație de 53 de ori cât a României, însă dacă raportăm la țara noastră, rezultă că și noi ar trebui să construim măcar 200 de metri pe zi (raportând la populație). Adică 73 de kilometri pe an. România are în prezent însă doar 334 kilometri de astfel de șosele și promisiuni. Multe la număr. Va schimba oare ceva anul electoral care se apropie cu pași rapizi?