O altă față a faimoasei Baba (Cappa) Dochia: regiunea istorică din inima Turciei îmbrăcată în alb

Legenda Babei Dochia nu este străină nimănui. Mai cu seamă, întipărite în minte sunt cele 12 cojoace pe care le purta ca să se protejeze de frig, pe care a început să le dea jos pe măsură ce vremea se schimba și se încălzea. De obicei, așa se întâmplă în perioada aceasta și în tărâmul magic din Turcia, Cappadocia.

În luna martie temperatura în timpul zilei era, în medie, de 15℃, cu excepția acestui an, când temperatura înregistrată a fost cu minus în față, a nins, iar de la o zi la alta simțeai nevoia să mai pui un cojoc pe tine. În noile haine, albe, am descoperit un loc, în percepția mea, mai pur, poate și fiincă încă nu era supraaglomerat de turiști.

Distanța dintre București și Antalya este de aproximativ 1.300 de kilometri, dar cu avionul ajungi în mai puțin de două ore în orașul din sudul Turciei, aflat la poalele munților Taurus, pe litoralul Mării Meditarane. Iar de acolo până în inima Turciei, în zona Anatolia, mai precis în Cappadocia, unde se găsesc numeroase vestigii istorice și orașe subterane, drumul este mai scurt de o zi pe cale rutieră. În luna martie, drumul a fost cu atât mai lin cu cât pe măsură ce înaintai stratul de zăpadă de pe munții Taurus era mai gros. Uimirea și bucuria, în același timp, creșteau doar gândindu-te că în Antalya a nins pentru prima dată, în 2022, după 29 de ani. Apoi, ninsoarea de dimineață din Cappadocia ori Nevșehir (înscris în Patrimoniul Mondial UNESCO pentru districtul său Cappadocia) a creat imagini spectaculoase în locuri precum Goreme, Cavușin ori Valea Porumbeilor, un motiv în plus pentru care a meritat să fac călătoria. Brokerul de vacanțe Destine Holidays, parte a Destine Holding, un grup de firme cu afaceri de 130 de milioane de euro, controlat de antreprenori români, are în portofoliu un circuit spre Cappadocia, care pornește de la 314 euro de persoană în cameră dublă pentru 7 zile, se arată pe site-ul acestora. În prima zi turiștii sosesc în Antalya, în următoarea merg spre Cappadocia, unde stau trei zile, iar pentru celelalte se întorc în Antalya.

„Circuitele și city breakurile se vând cât mai aproape de plecare, iar destinațiile clasice sunt Turcia, Grecia, Bulgaria și Spania”, spune Cosmin Cismaș, director de dezvoltare în cadrul Destine Holidays. Compania a luat naștere în 2018 și astăzi are 12 sucursale la nivel național, dar planul reprezentanților companiei este să mărească de patru ori numărul lor până în 2024 și să ajungă la 50 de sucursale. În programul circuitului oferit de Destine Holidays, în drumul spre Cappadocia, una dintre opririle turiștilor este în orașul Konya, fosta capitală a Imperiului Selgiucid în Evul Mediu, pentru a vizita mănăstirea Mevlana. Aici se află mormântul lui Djalal al-Din Rumi, un învățat mahomedan vestit, poreclit Mewlana (învățătorul nostru – trad.) de către discipoli și admiratori din ținut, pentru că, în mijlocul haosului, în prima parte a secolului al XIII-lea, era un lider al tuturor musulmanilor. „Rumi a susținut un jihad lăuntric, al cărui țel era să lupți împotriva propriului ego, nafs, și în cele din urmă să învingi” (Elif Shafak, Cele patruzeci de legi ale iubirii, pag. 30). De altfel, Rumi a fost un poet pasionat, un mistic și creator al dansului extatic al dervișilor rotitori, care a avut o strânsă legătură de prietenie cu un derviș pe nume Shams. Mănăstirea Mevlana este locul unde a luat ființă ordinul religios al dervișilor rotitori și în prezent este un muzeu al artelor islamice –  unul dintre cele mai mari din țară. Înainte să devină derviși, adică sfinți, pe vremuri, oamenii treceau prin anumite probe și se mutau dintr-o cameră în alta. Toate acestea pot fi vizitate. Bucătăria, ultima cameră, unde ajungeau după o perioadă lungă de post, presupunea ca persoana care urmează să devină derviș să se abțină să mănânce. Aceasta este impresionantă chiar și acum, căci în Mevlana există acum o reprezentare 1:1 a activității dervișilor în această cameră. Apoi, la o mică distanță de Konya se află Sultan Han din provincia Aksaray. Acest caravanserai este un han de pe marginea drumului, din secolul al XIII-lea, unde călătorii puteau să se odihnească după o zi de călătorie. Caravanseraiul a fost construit de sultanul Selgiucid Alaeddin Keykubad I și era o importantă oprirea de-a lungul Drumului Mătăsii. Acum, arhitectura este cea care atrage mai întâi trecătorii.

Zăpadă, ceai turcesc și balon cu aer cald

În Turcia, un obicei vechi este ca atunci când cineva pleacă într-o călătorie să se arunce cu apă peste o oglindă ori pe drumul din spatele său, pentru a fi neted ca apa. Însă, turcilor cel mai mult le place să toarne ceai în orice moment al zilei. Ceiul turcesc, o formă de ceai negru, se servește într-un pahar special, de mici dimensiuni, potrivit pentru o zi friguroasă. De altfel, cu trupul încălzit, mai ușor parcurgi drumul până la Parcul Național Goreme, aflat în vechea Cappadocie. Acolo, ce-i drept, fiind un muzeu în aer liber, îți îngheța nasul oricât de corespunzător erai îmbrăcat pentru sezonul rece, însă toleranța creștea instant văzând impresionantele fresce ale bisericilor, acoperite de zăpada ce rafina micile imperfecțiuni, precum fisurile apărute în timp. Bisericile sculptate în piatră de creștinii care au fugit din sud pentru a se ascunde de persecuția romanilor fac parte din patrimoniul cultural UNESCO, iar în pofida lungilor cozi făcute de turiști pentru a intra în biserici, două dintre ele ar trebui neapărat vizitate: biserica Întunecată și biserica Tokali, care este cea mai mare din vale. Apoi, nu departe de Goreme este Cavușin, unde se află mai multe biserici și capele, dar și case săpate în piatră. Pe o culme înaltă din orașul Goreme se află și Castelul din Uchisar, o rocă în care pe vremuri au locuit oameni și care acum este muzeu. Tot în Cappadocia se găsește o salbă frumoasă de văi colorate, cu nume dintre cele mai diverse. Pe mine m-a „sedus” Pigeon Valley sau Valea Porumbeilor, care vine de la căsuțele acestora săpate în roca moale, ei fiind și o sursă de fertilizare naturală, importantă la începuturi pentru producerea hranei. Apoi, fascinantă este și Valea Cămilelor sau Valea Imaginației, unde, de departe se obervă o formațiune în formă de cămilă. În afara acesteia mai erau multe altele care lăsau loc imaginației. În apropiere mai erau Valea Calugărilor, Valea Ihlara și Valea Coșurilor de fum.

Tot în Cappadocia se află un imens atelier de țesut covoare, cu 100 de camere unde am descoperit întregul proces de realizare a faimoaselor țesături, începând cu producerea materialelor: bumbac, mătase și lână, până la țeserea produsului finit. Chiar și Angelina Jolie l-a vizitat, după spusele reprezentanților și imaginile cu ea „la locul faptei” afișate pe pereți. Într-o altă zi am făcut o plimbare în frumosul oraș Avanos, renumit pentru arta ceramicii, unde am asistat la un atelier explicativ și exemplificat prin producerea unui vas de ceramică pentru păstrarea vinului, specific Turciei. Interesant era că pâmântul roșu folosit provenea din Râul Roșu, iar pământul alb era adus de la muntele Avanos, după cum povesteau reprezentanții Hitit Seramik. De asemenea, Cappadocia are mai multe orașe subterane, utilizate de primii creștini ca locuri de refugiu înainte de acceptarea creștinismului ca religie. Pe final, am lăsat întrebarea des întâlnită „merită zborul cu balonul cu aer cald în Cappadocia?”. Da sau nu, depinde de fiecare. Un tur de o oră costa în luna martie 150 euro/persoană și începea dimineața devreme, la ora 06:00. Având în vedere frigul puternic și teama de înălțime, am lăsat această aventură pentru altă dată. Însă experiența celorlalți parteneri de călătorie a fost una „de poveste”, iar acest lucru m-a determinat să-mi doresc să mă întorc în Cappadocia în sezonul estival chiar și numai pentru plimbarea cu balonul cu aer cald. La întoarcerea în Antalya, am vizitat zona veche a orașului, am mers pe străduțele înguste din centrul istoric, am ajuns în port, unde forfota a fost sub estimările mele, iar la finalul zilei am mers la cascada Karpuzkaldiran, numită și Lower Duden, care se varsă direct în mare. Și dacă în orașul Antalya am văzut magazine succesive cu bijuterii din aur, aurul din Turcia fiind considerat cel mai ieftin de pe piață, într-una din zile am vizitat și o fabrică de bijuterii din aur, unde am aflat tainele din spatele podoabelor ce înfrumusețează femei din toate colțurile lumii. Dincolo de aur, Turcia este și un important crescător de oi și am ajuns și într-o fabrică de articole de îmbrăcăminte și încălțăminte din piele, de unde cu greu am mai găsit ieșirea, după ce am intrat în diverse încăperi ticsite cu astfel de articole, preț de mai bine de o oră. Prețurile erau exorbitante, de mii ori zeci de mii de euro, dar, nu e o noutate, turcilor le place foarte mult să negocieze.

Ce este de reținut dacă mergeți în Turcia: încercați din cât mai multe feluri de mâncare, dar mai ales, clasicele supă de linte roșie, shish kebap de pui, suberek, baklava, kunefe și rahat. Neapărat, să beți cafea turcească dimineața, chiar și numai pentru a fi actori secundari în procesul de preparare a acesteia în nisip.

În Avanos se practică arta ceramicii, mai cu seamă datorită resurselor naturale disponibile: pământul alb folosit este adus chiar de la muntele Avanos, iar cel roșu provine din Râul Roșu.