Numărul italienilor care trăiesc sub nivelul sărăciei absolute s-a triplat în ultimul deceniu

Numărul săracilor “absoluți” – sau cei care nu își pot permite să cumpere un coș al bunurilor și serviciilor necesare – ajungea la 4,7 milioane, anul trecut, de la 1,7 milioane, în 2006, potrivit Istat, Institutul Național de Statistică din Italia, reprezentând 7,9% din populație, majoritatea concentrându-se în regiunile sudice ale țării.

În contextul în care Italia a trecut în perioada 2008-2013 prin cea mai acută și lungă recesiune de la Al Doilea Război Mondial, mai mult de un sfert din producția industrială a țării a fost afectată. În aceeași perioadă a crescut șomajul, rata ajungând la 13% în 2014, de la 5,7% în 2007. Rata șomajului a fost de 11,3%, în mai.

Timp de zeci de ani, Italia a raportat o rată scăzută a fertilității, doar 1,35 copii per femeie, comparativ cu media de 1,58 din cele 28 de state membre ale UE, în 2015.

“Raportul pe sărăcie arată cât de inutil este să evidențiezi de ce sunt mai puțin nou-născuți în Italia”, a spus Gigi De Palo, directorul Forumului Asociațiilor de Familii din Italia.

Numărul celor săraci absoluți a crescut, anul trecut, în segmentul celor tineri, ajungând la 10% pe intervalul de vârstă 18-34 de ani. Rata a scăzut cu 3,8% pentru populația cu vârstă de peste 65 de ani, potrivit raportului Istat.

La începutul acestui an, Parlamentul a aprobat un nou instrument care să combată sărăcia, numit venitul de incluziune, care înlocuiește măsurile existente care sprijină venitul, în urma cărora vor beneficia 400.000 de gospodării, 1,7 milioane de oameni, în total, potrivit publicației Il Sole 24 Ore, care citează documente parlamentare. Programul va fi finanțat cu resurse de aproape două miliarde de euro, anul acesta, finanțare care ar trebui să crească la 2,2 miliarde de euro, în 2018, potrivit aceleiași surse.