Nu vreau să lucrez de-acasă! Nu vreau să devin propriul meu șef!

Parcă este un experiment la nivel mondial, în care se testează limitele umane, până unde, până când pot rezista oamenii blocați în case.
Celebrul #statiacasa a devenit mai degrabă un coșmar.
Când lumea era la birou, cu șefii alături, cu limitările birocratice de rigoare, cu interminabilele ședințe fără sens, cu celebrele Power Point-uri fără sfârșit, cu monitorizarea accesării oricărui site, cu colegii de lângă, lumea tânjea din când în când la o zi liberă pe săptămână, să lucreze de acasă.
Mulți chiar se gândeau că telemunca era o alternativă mai bună la statul în trafic, o oră dus, o oră întors, la aglomerația sufocantă din metrou, la atmosfera mai proastă sau mai bună de la birou.
A venit și acea zi, dar nu una, ci 50 de zile consecutive, și cred că multora nu le place rezultatul.
Acasă trebuie să fii disciplinat ca să poți să reziști în acel spațiu cu un calculator, un laptop, un telefon, un Zoom, nu mai poți să pierzi timpul uitându-te la nesfârșit pe site-uri la ultimele breaking news-uri, la ultimele oferte (ce bine era când cineva îți interzicea acest lucru, trebuie să rezolvi taskurile într-o cadență de fabrică, la banda de lucru, nu mai există ședințele ci doar videoconferințele, nu mai ai eliberarea de presiune în minte, gândindu-te că mai ai o oră și pleci acasă etc.). 
Plus că, alături de copii și de soț/soție, colegii de birou par dintr-o dată cele mai bune persoane.
Acasă nu mai există bârfa corporatistă, atât de umană și socială, este mai greu să scrii pe WhatsApp decât să vorbești, nu mai există interacțiunea în care fiecare îl analizează pe celălalt, ci doar patru pereți, în care poți să intri în depresie, vorbind de unul singur.
Dar cel mai mult, când lucrezi de acasă, devii propriul șef pentru că trebuie să te organizezi singur, să-ți dai temele de făcut și chiar să le faci. Și mulți descoperă că nu vor să fie șefi, propriul șef, ajungând la concluzia că este mai bine să ai un alt șef.
A fi șef este o povară, o cruce mult prea mare, și dacă devii propriul șef nu mai ai pe cine să dai vina pentru nerealizări și eșecuri.
Bucureștiul a ajuns să fie plasat pe primele locuri într-un top european pentru telemuncă, pentru lucrat de acasă, datorită infrastructurii de internet.
Dar după două luni de stat acasă, cei mai mulți își doresc încă de pe acum să revină la birou, să aibă interacțiune socială, să vorbească cu cineva față în față, să vadă pe cineva viu, în carne și oase.
Dintr-o dată, colegii de birou și șefii vor fi apreciați, cu calitățile și defectele lor.
Șeful de la birou este mult mai bun decât cei 50-60 de metri pătrați de acasă în care trebuie să conviețuiască mai multe persoane, fiecare cu „piticii” ei.
Problema este că firmele au descoperit că funcționează și cu mulți angajați lucrând de acasă, iar criza în care am intrat le poate economisi o parte din costuri, funcționând prin telemuncă.
Angajații vor dori să se întoarcă la birou, dar companiile nu vor fi așa de încântate pentru că ar trebui să gestioneze distanțarea socială (nu ar vrea să se trezească cu o infectare) și nu în ultimul rând trebuie să reducă costurile. Iar sloganul #statiacasa s-ar putea prelungi pentru mulți.