Nu vom uita anul 2020 nici când vom avea Alzheimer

Acesta este ultimul număr din 2020 al revistei Business Magazin, un an în care nici acum nu știm ce ne-a lovit (mulți continuă să creadă că este o conspirație mondială pentru a mai tăia din populația lumii și a-i sărăci pe ceilalți care rămân în viață) și pe care nu-l vom uita nici când vom avea Alzheimer.

Acest Covid, această pandemie, ne-a terminat psihic – pe cei care sunt numai angajați și din punct de vedere financiar, ca și pe cei care au avut marea neșansă ca în 2020 să aibă un business ce a fost închis sau afectat de pandemie.

Sub amenințarea Covidului și a autorităților, toată lumea a început să experimenteze conviețuirea între cei patru pereți de acasă, ceea ce a scos la suprafață monștri comportamentali din fiecare și ne-a făcut să apreciem biroul și colegii de open space, mai mult decât colocatarii de acasă.

Zoomul a devenit la început cel mai bun prieten, dar acum este cel mai mare dușman al nostru. Toată lumea a acumulat mii și zeci de mii de ore pe Zoom în ședințe sau discuții.

Cel mai „nasol” este pentru cel care trebuie să vorbească, pentru că de cele mai multe ori vorbește la niște pătrate închise la culoare, având în vedere că toți își ascund fața pentru a face altceva în timpul unei ședințe. Celebra expresie „parcă vorbești cu pereții” s-a transformat în „vorbești cu Zoomii”.

Pentru a scrie acest ultim articol din 2020 și a face bilanțul acestui an kafkian am revăzut titlurile puse la articole scrise pe această pagină în 2020.

La începutul anului chiar discutam despre posibilitatea apariției unei crize, eram la al optulea an de creștere economică neîntreruptă, dar nimeni nu s-a gândit la forma prin care va veni această criză.    

La finalul lunii februarie, când au venit primele informații din China legate de un virus care se răspândea extrem de rapid și care a dus la închiderea unui oraș – Wuhan – nu credeam că în secolul XXI, unde Facebook, Uber, zborurile low-cost și telefonul mobil, lumea occidentală, europeană, bogată, cu sute de miliarde investite în cercetare și dezvoltare, cu o protecție sanitară extrem de ridicată, cu dezvoltări continue de medicamente și tratamente pentru ridicarea speranței de viață, se poate confrunta cu așa ceva, cu o pandemie de secolul trecut. Cu toții am citit despre gripa spaniolă și nu ne venea să credem că am putea purta măști, ca atunci.

Am început anul vorbind despre cea mai bună carte de business pe care am citit-o în 2019 – Povestea de la colțul mesei, în care Cătălin Mahu, proprietarul lanțului de restaurante La mama își povestește viața și istoria acestui brand. A fost o carte destul de sinceră, în care Cătălin Mahu vorbește mai puțin despre succes și mai mult despre eșec, greșeli, trădări și luptele între partenerii de business.

Ironic, am încheiat anul 2020 tot cu o carte, „My way”, scrisă de Octavian Radu, cel care deține lanțul de librării Diverta, în care își povestește viața personală și profesională de antreprenor care a trăit pe viu căderea comunismului, începutul unui capitalism fabulos după 1990, explozia consumului și boomul economic după 2000, iar apoi drama prăbușirii afacerilor, cu datorii imense în spate, când a venit criza din 2008.

Sunt lecturi foarte bune pentru perioada sărbătorilor, vi le recomand.

La începutul anului puneam o întrebare: Ce cultură organizațională poți să creezi într-o companie, când aproape 50% dintre angajați își caută un alt job, iar gradul de retenție este extrem de mic? Aceasta era România corporatistă înainte de pandemie, când pe piața muncii telefoanele de la
head-hunteri sunau continuu.

Pe 2 martie am scris un articol – Un chelner a ajuns să câștige mai mult decât un bancher –, evidențiind situația din Cluj, unde restaurantele erau pline, iar bacșișurile făceau diferența între o rată la garsonieră sau la un apartament de 2 camere.

Din martie a venit criza, iar subiectele articolelor s-au schimbat în consecință: Frica de a-ți pierde jobul va crește, pentru că nu vor exista prea multe alternative de a-ți găsi altul; Nu vreau să lucrez de-acasă! Nu vreau să devin propriul meu șef!; Întrebarea după această criză este: Cine va mai dori să lucreze în firmele private, la patronii români?; Dacă patronii falimentează și mor, cine mai readuce businessurile și companiile la suprafață, cine mai face angajări și plătește salarii?; O nouă lume se deschide pentru corporatiștii români: să lucrezi din România, de acasă, pentru piața internațională; Cum vor mai putea multinaționalele atrage angajați când toți lucrează de acasă, iar clădirile de birouri, cu facilitățile lor, nu mai contează ?; Care vor fi câștigătorii crizei de acum?

Pentru noi, ca ziariști care trebuie să scriem despre ceea ce se întâmplă în jurul nostru, această criză a fost ca o mană cerească.

Să vedem ce va fi în 2021. Până atunci Business MAGAZIN vă dorește toate cele bune, să fiți sănătoși și să ne vedem cu bine în 2021!