Nu știi, nu poți să-mi recomanzi un om bun? - VIDEO

De câțiva ani, tot auziți aceste întrebări: nu știi un om bun, nu poți să-mi recomanzi un om bun, nu știi vreun director financiar, nu știi pe cineva care ar vrea să fie project manager, nu știi un CEO etc.?
România, la fel ca toate țările din Europa Centrală și de Est, se confruntă cu lipsa oamenilor.
Piața din România nu a secat de oameni buni, dar pentru a ajunge la ei, pentru a-i descoperi trebuie să ai sisteme, trebuie să-i cauți din timp, trebuie să-i urmărești, iar la acest capitol foarte multe dintre companii nu trec examenul.
Peste noapte nu poți să găsești oameni buni, oameni talentați care să-și asume poziții executive, care să vrea să facă lucruri sau să ajute companiile să meargă înainte.
Poate de-a lungul timpului au fost companii care au avut norocul să găsească oameni talentați, dar acestea sunt niște excepții.
Conform sondajelor, 8 din 10 angajați români nu sunt fericiți la locul de muncă, dar când sunt întrebați dacă ar vrea să-și schimbe jobul, 6 din 10 spun că nu au curajul să plece pentru că nu știu ce găsesc în altă parte sau dacă noile poziții sunt mai bune.
Noile generații nu prea se aruncă să fie lideri, sau, dacă vor acest lucru, nu vor să aibă responsabilități, nu vor să administreze oamenii din subordine. Ș în mod cert nu se dau în vânt să administreze proiecte în care sunt implicați bani mulți.
Multinaționalele au șansa să atragă talente prin numele lor, prin brand, prin reputație, dar și prin sisteme. Toată lumea se plânge de birocrația din multinaționale, dar ea reușește să scoată la suprafață destul de multe talente prin programe de pregătire, prin traininguri, prin mutări dese de pe o poziție pe alta, prin schimbările cel puțin o dată la doi ani dintr-un departament într-altul.
Companiile românești au mult de recuperat în această privință.
Antreprenorii români nu știu cum să se apropie de talentele din multinaționale decât prin bani, prin oferirea unor pachete financiare mult mai generoase decât pozițiile din multinaționale, dar apoi, de multe ori, sunt dezamăgiți de rezultate.
Poate problema este că un om dintr-o multinațională, adus într-o companie antreprenorială, nu se potrivește.
Lipsa talentelor scoase la suprafață înseamnă business pierdut, înseamnă stagnare, înseamnă ratarea unor oportunități.
De partea cealaltă, mulți oameni sunt talentați dar nu știu acest lucru, iar sistemele din companii îi fac să țină capul la cutie.
Mulți nu au încredere în ei, iar dacă tu nu ai încredere în tine, în ceea ce poți să faci, și șeful, patronul, devine neîncrezător și face pași înapoi.
România nu este o societate deschisă, în care cei care consideră că au talent să poată să iasă în față.
Pentru a găsi talente în propria companie sau în alte firme trebuie să investești resurse, trebuie să urmărești oameni, trebuie să ai discuții din timp, astfel încât cel care va fi descoperit să capete încredere ca să schimbe jobul sau poziția.
O parte din companii, cele înființate în anii ‘90 și la începutul anilor 2000, se raportează la modelele de atunci, în care plaja de candidați era mare și aveai de unde alege. Acele vremuri au dispărut, iar noile generații, pe lângă pachetul salarial, cer și timp liber pentru familie, pentru ei, ceea ce acum 20 de ani nu exista.
Odată cu creșterea salariilor și a pachetelor financiare, a scăzut și determinarea de a face lucruri, de a muta munții, de a obține rezultate.
Înainte puteai să greșești cu oamenii fără să pierzi prea mult, dar în prezent situația este total schimbată: dacă ratezi cu un CEO, dacă ratezi cu un director financiar, un director de vânzări sau chiar un director de marketing, poți să pierzi business de la o lună la alta.
Descoperirea de talente, descoperirea de oameni buni va deveni din ce în ce mai acută, pentru că fără lideri, un business nu merge înainte și nu face diferența în piață.