Nu numai oceanul ii desparte

Vizita in Europa a secretarului de stat american Condoleezza Rice a starnit vii dispute si semne de intrebare printre analisti. E posibila o imbunatatire a relatiilor dintre cele doua superputeri mondiale? Este adevarat, telefoanele-surpriza ale lui Bush catre cancelarul german Gerhard Schröder si catre Jacques Chirac, seful statului francez, innoirea administratiei de la Casa Alba, dar si recentul succes al alegerilor din Irak sunt tot atatea semne ca lucrurile ar putea merge pe drumul cel bun, noteaza revista Newsweek. Rice insasi vorbeste despre diplomatia care poate duce la transformari pozitive, atunci „cand statele actioneaza impreuna pentru a dezvolta noi idei si institutii“. 

Exista insa cel putin trei piedici pe lungul drum al reconcilierii intre America si Europa. Iranul, bunaoara. La ultimul Forum Economic Mondial de la Davos, reprezentantii SUA, ai Europei si ai Iranului au discutat despre posibilitatile de rezolvare a tensiunilor generate de planurile nucleare ale Teheranului. Daca Iranul renunta la programul sau de imbogatire a uraniului, va atrage investitii masive, va fi acceptat ca membru al Organizatiei Mondiale a Comertului, iar SUA ii va garanta securitatea, au promis Germania, Marea Britanie si Franta. Statele Unite raman insa extrem de retinute, constiente ca nici o decizie internationala importanta nu poate fi luata fara acordul lor. Spre deosebire de europeni (inclusiv de Marea Britanie, cel mai apropiat aliat al SUA), Washingtonul n-a incetat sa sustina ideea unei schimbari de regim politic in Iran – daca nu prin interventie armata externa, atunci prin revolutie interna, finantata, bineinteles, din strainatate.

O alta problema este China. In urma cu aproape doua saptamani, Camera Reprezentantilor din Congresul SUA a adoptat o rezolutie de dezavuare a planurilor UE de a ridica embargoul impus Chinei cu privire la traficul de arme. In fine, dar nu in cele din urma, ramane problema crearii unui stat palestinian independent. Se pune intrebarea in ce masura poate juca Washingtonul rolul unui mediator impartial intre lumea araba si Israel, posibilitate de care multe state europene se indoiesc.

In fine, in privinta Irakului, cea mai spinoasa problema din relatiile transatlantice, aparenta detensionare a acestora se bazeaza de fapt pe o ironie a sortii. SUA considera ca europenii si-au dat seama in sfarsit ca americanii au procedat corect cand au intervenit militar in Irak, in timp ce europenii cred ca evenimentele au dovedit in cele din urma ca razboiul nu a avut nici un sens si ca America s-a pripit.