Noul virus în farma: clawback-ul

“Suntem gata să scriem un cec, dar nu suntem gata să scriem un cec în alb”, spunea săptămâna trecută șeful GlaxoSmithKline, Pascal Prigent, cu prilejul unei conferințe de presă ca urmare a introducerii noii taxe. Sistemul clawback funcționează deja în cele mai multe state din Europa, însă modelul românesc aduce unele diferențe considerate “inaplicabile” de către companii. Clawback-ul este în esență un procent agreat din creșterea anuală a fiecărui producător de medicamente peste o anumită limită tocmai pentru a evita consumul excesiv de doctorii. E logic că limita impusă nu poate fi mai mică decât consumul istoric real și, în plus, diferența nu e suportată în totalitate de producători nicăieri, iar contribuția lor e în cele mai multe cazuri plafonată la o sumă maximă. Ordonanța emisă de Guvern prevede tocmai neregulile de mai sus în ciuda consumului per capita la cel mai redus nivel din Europa, de patru ori sub media europeană. “Simularea pe execuția bugetară prognozată pentru anul 2012 și taxa clawback pe care ar trebui să o plătim în acest moment este de 1,7 miliarde de lei”, declară Cristian Luțan, director executiv adjunct al Asociației Române a Producătorilor Internaționali de Medicamente. Oficialii ARPIM susțin că taxa pe care o vor plăti va include și venituri pe care nu le-au realizat, pentru că se aplică la prețul de vânzare al medicamentelor, care include pe lângă prețul de producător, marja de distribuție, adaosul farmaciilor și TVA. De exemplu, pentru un medicament în valoare de 100 de de lei, o companie va fi obligată să plătească clawback 136 lei – “lucru imposibil de susținut”.

Contextul în care Guvernul decide implementarea taxei îi găsește pe producători fără bani lichizi, dat fiind că termenele de plată au ajuns în prezent chiar și la 300-360 de zile. “Medicamentele sunt plătite din rectificare în rectificare, vorbim de arierate de miliarde ca de mărunțiș, banii sunt cheltuiți pe medicamente tot mai scumpe fără efecte vizibile asupra stării de sănătate”, spune și Dragoș Damian, CEO al Terapia-Ranbaxy și președintele Asociației Producătorilor de Medicamente Generice din România. El anticipează creșterea numărului de insolvențe pentru operatori și deplânge lipsa unui plan concertat de sustenabilizare a sistemului sanitar și a dialogului cu investitorii industriali români. Datele APMGR indică faptul că producătorii de medicamente din România au investit peste două miliarde de euro până în prezent, mențin peste 10.000 de locuri de muncă calificate și contribuie la exporturi cu circa o sută de milioane de euro anual. Potrivit șefului genericelor, măsura este discriminatorie pentru că nu se adresează tuturor prestatorilor de servicii medicale și, apoi, pentru că ia în calcul agenții economici români – “deja suprafiscalizați”. “Clawbackul demonetizează operatorii locali, lovește nedrept în producătorii de medicamente generice, crește costurile de exploatare și agravează riscul operațional”, susține Damian. După anunțarea taxei, companiile farmaceutice membre ale Camerei de Comerț Româno-Americane, precum Pfizer, Merck Sharp & Dohme și Eli Lilly, au anunțat limitarea dezvoltării investițiilor în domeniul farmaceutic în viitor. “În acest moment nu cred că există vreun guvern în Europa sau chiar în lume care să ignore nevoia de predictibilitate pentru atragerea de investiții noi sau dezvoltarea celor existente”, declară Alexandra Gătej, președintele AmCham România.