Noua istorie a unei companii vechi de 100 de ani

În 2007, pe când era CFO al Rompetrol Downstream, companie deținută la acea vreme de omul de afaceri Dinu Patriciu, Volintiru declara pentru catalogul 100 TINERI MANAGERI DE TOP, realizat de BUSINESS Magazin, că, deși îi place zona financiară, și-ar dori ca pe viitor “să iasă din zona CFO (chief financial officer) pentru cea de COO (chief operating officer) sau de CEO (chief executive officer)”. Au trecut cinci ani de atunci, iar în sediul din sudul Bucureștiului al companiei Vulcan, Volintiru este acum director general, dar nu are timp să vadă că așteptările i s-au împlinit. Lucrează de nouă luni în Vulcan, iar cele peste zece ore pe care și le petrece în fiecare zi la serviciu îi ocupă cea mai mare parte din timp. “M-am dus pentru cinci minute și am stat două ore. Am intrat în fibrilații pentru că trebuie să mergem să negociem contractul și să-l semnăm, luni am găsit avion și joi ne întoarcem.”

Râsul zgomotos al lui Volintiru avea drept motiv semnarea unui contract în valoare de 54 milioane de dolari, în urma unei licitații organizate de Kuweit Oil Company pentru fabricarea a 210 unități de pompare și a pieselor de schimb aferente. Un contract care se va derula pe parcursul a cinci ani, producția primelor unități de pompare urmând a începe în circa o lună, după încheierea lucrărilor de proiectare. La nivel mondial, Vulcan are competitori pe segmentul de unități de pompare de capacitate mare – 10-15 tone – doar în Statele Unite ale Americii și China. Iar vântul le bate din spate, mai ales că Vulcan are, conjunctural, niște avantaje: petrolul nu se mai găsește la suprafață, deci e nevoie de unități de pompare de capacitate mai mare, cu putere crescută de extracție pentru a ajunge la zăcământ; apoi, creșterea prețului barilului de petrol motivează firmele de prospecțiuni să caute mult mai asiduu orice fel de pungă de petrol – motiv pentru care de la mijlocul anului managerii plănuiesc să mărească capacitatea de producție, pornind de la nivelul de 300 de unități pe an în prezent. Pe acest plan, Vulcan ia în calcul asamblarea “părții inteligente” a unității de pompare la București și a celorlalte componente în țara de destinație, pentru a evita cheltuielile legate de transport.

Acum, la Vulcan se lucrează pe trei linii de business. Dincolo de unitățile de pompare, unde 10% din producție merge la export către Brazilia, a doua linie e cea a părților sub presiune – cazane pentru centrale electrice, echipamente industriale (55% din totalul vânzărilor), unde producția ajunge în proporție de 95% la export, către Europa de Vest și SUA. “Dacă Germania nu mai dă verde centralelor nucleare, lumea trebuie să producă energie. Pe gaz metan nu se poate din cauza monopolului rusesc, deci singura resursă e cărbunele, iar la cărbune suntem <doctori>”, spune Florin Tomescu, directorul general adjunct. Despre a treia linie, cea a structurilor metalice – “pentru care am primit comenzi și urmează să intre în folosință” -, Volintiru amintește de podurile din stațiile reziduale din contractul cu francezii de la Veolia și de cel de la Chitila, însă comenzi pot fi onorate oricând, dat fiind că personalul poate fi angajat pe parcurs, în mare parte fiind vorba de lăcătuși mecanici.

Vulcan țintește creșterea exporturilor în 2012 până la 60% pe partea de unități de pompare pe seama contractelor cu Albania și, recent, Kuweit. Un punct de reper al cererii tot mai mari din piață e cazul OMV Petrom, unde, dacă anul trecut în martie compania comanda cinci unități de pompare, în 2012 sunt deja aproape 50 de unități solicitate.