Noua fata a Internetului

Prabusirea epocii “dot-com” de la inceputul anilor 2000 a amenintat cu disparitia intreaga industrie dezvoltata exclusiv pe Internet. Nu a fost asa, in schimb criza a separat modelele de business neviabile de cele care tineau intr-adevar cont de toate avantajele tehnologiilor de pe web. Modelul care s-a dovedit a fi castigator, botezat “Web 2.0”, a inceput sa-si dezvaluie secretele abia in ultimul an: pe Internet vor rezista pe termen lung si vor face bani doar acele business-uri care incurajeaza interactiunea cu utilizatorii, comunicarea in timp real, crearea de comunitati. Ce inseamna de fapt web 2.0? Acest concept trebuie privit ca o evolutie a tehnologiei si a web-ului. Evidenta sau nu, tranzitia spre web 2.0 deja a avut loc. Prima etapa de dezvoltare a fost caracterizata de epoca ce poate fi denumita “web 1.0” – inceputurile Internetului. Cu alte cuvinte, comunicare aproape exclusiv prin e-mail, Internet prin dial-up (la costuri ridicate) sau site-uri facute de o singura persoana, care nu puteau fi modificate sub nicio forma de alti utilizatori. Pe parcurs, a luat amploare conceptul web 2.0, care inseamna comunicare in timp real, Internet broadband (viteza mare, raport calitate/pret mai bun), bloguri (jurnale online care atrag audiente importante), podcast-uri (bloguri “audio”, fisiere care pot fi descarcate de oricine pe playerul audio), site-uri la care contribuie comunitati intregi. Mecanismul care a stat la baza acestei transformari a fost unul relativ simplu. O comunitate mare de utilizatori poate genera sume importante din publicitate online (deocamdata cea mai sigura sursa de venituri pe web). Cele mai mari comunitati permanente de utilizatori se genereaza oferind tehnologii noi si atractive. Spre exemplu, in publicitatea online web 1.0 inseamna DoubleClick, iar web 2.0 inseamna Google AdSense. Practic, ambele sunt servicii de publicitate online, dar diferenta este ca Google selecteaza automat reclamele in functie de continutul site-ului care le gazduieste (pentru o mai buna potrivire intre publicul tinta si mesajul publicitar), pe cand DoubleClick nu tinea cont de acest aspect. La fel, web 1.0 insemna Britanica Online, iar web 2.0 inseamna Wikipedia. Ambele sunt enciclopedii electronice, insa Britanica reprezinta o colectie finita de articole needitabile, in timp ce Wikipedia creste in fiecare zi, cu articole publicate si modificate chiar de utilizatorii sai. Si exemplele ar putea continua.”Ca multe alte concepte importante, web 2.0 nu are o granita clara; mai degraba poate fi vazut ca un nucleu dotat cu forta de gravitatie”, explica Tim O’Reilly, presedinte si director executiv al companiei americane de publishing online O’Reilly Media. Astfel, web 2.0 poate fi vizualizat ca un set de principii si practici care constituie “centrul sistemului solar al site-urilor care manifesta unele sau chiar toate aceste principii, la o distanta variabila de acel nucleu”, explica el.Modelele de businessMulti ar crede ca afacerile care au rezistat si au prosperat dupa prabusirea erei dot-com – afaceri precum Google, Yahoo!, Amazon sau eBay – au fost mai puternice sau pur si simplu mai orientate catre consumator decat cele care au falimentat. De fapt, ceea ce le-a tinut in picioare au fost modelele de business care erau fundamental diferite. In epoca web 1.0 utilizatorul consuma continut creat de altcineva, iar in web 2.0, continutul este creat de utilizator. “1.0 este o arhitectura de consum si read-only (continutul poate fi doar citit, nu si modificat – n.r.), pe cand 2.0 este o arhitectura care permite participarea utilizatorilor”, este de parere O’Reilly. Modelele de afaceri pe Internet au fost definite si clasificate in diferite feluri. Michael Rappa, profesor universitar la State University din Carolina de Nord, a prezentat, intr-o lucrare de-a sa, o clasificare a modelelor de afaceri pe web. “Aceasta clasificare nu este definitiva. Modelele de business pe Web evolueaza continuu”, a spus Rappa. Lista lui contine 9 modele de afaceri pe web si include afacerile de brokeraj (care sunt in fruntea listei), publicitatea sau comertul online. “Ma astept la noi si interesante variatii in viitor”, spune el. Modele de afaceri web 2.0 au rezistat si rezista pentru ca se ‘muleaza’ pe tehnologiile moderne. Fiecare dintre aceste afaceri foloseste tehnologiile colective numite “wiki-uri” (wiki – site-uri la care oricine poate colabora), bloguri, RSS (abreviere de la Really Simple Syndication – unul dintre cele mai populare formate care distribuie continut web). Totul este feedbackDar oare aceste tehnologii proprii conceptului web 2.0 vor avea aceeasi soarta ca predecesoarele lor (cele din era web 1.0) – promovate mult, instalate la o scara larga si in cele din urma abandonate? Andrew McAfee, profesor la Harvard, nu este de acord. McAfee explica de ce tehnologiile web 2.0 sunt diferite. “Vestea buna este ca noile tehnologii nu se bazeaza pe capturarea informatiei, ci mai mult pe libertatea si feedback-ul participantilor”, este de parere McAfee. Prin furnizarea unei platforme care permite colaborarea intre utilizatori, tehnologiile creeaza baza pentru inregistrarea tuturor conversatiilor, a schimbului de informatii permanent. Informatiile sunt capturate (inregistrate) in timpul in care sunt create, fara sa fie nevoie de munca suplimentara. McAfee mai spune ca afacerile care folosesc tehnologiile web 2.0 pot fi privite ca o forta redutabila si intr-o alta directie. Ele pot construi organizatii (comunitati) de mari dimensiuni, care pe alte medii sau canale de comunicare ar fi imposibil de constituit. “Ele pot ajuta oamenii sa gaseasca mai usor ceea ce cauta”, spune McAfee. Ce va urma?Desi conceptul de web 2.0 abia a inceput sa devina cunoscut, creierele din spatele world wide web au inceput sa construiasca, piesa cu piesa, un nou “puzzle” care s-ar putea numi web 3.0. “Peste 20 de ani de acum incolo vom privi inapoi si vom spune ca aceasta a fost perioada incipienta”, a declarat recent Tim Berners-Lee, omul care a inventat protocolul www de navigare pe Internet. Specialistii in software, tehnologie si antreprenorii au inceput deja sa isi indrepte atentia spre un nou proiect intens dezbatut in industrie. Denumit “web-ul semantic”, acesta propune site-uri, link-uri si baze de date superioare, capabile sa manevreze automat mai multe categorii de informatii decat cele de astazi. Spre exemplu, Berners-Lee spune ca un site care anunta o conferinta va oferi de asemenea acces la programe ce manipuleaza multe alte informatii asociate informatiei de baza. Un utilizator poate da click pe un link si poate marca imediat ora si data conferintei in calendarul lui electronic. Locatia – adresa, latitudinea, longitudinea si chiar altitudinea – poate fi trimisa pe dispozitivul GPS, iar numele si biografiile celorlalti invitati pot fi trimise prin e-mail. “Tot ce trebuie facut este ca dezvoltatorii web sa accepte necesitatea acestor componente si sa le introduca in software, site-uri si servicii”, a spus Nigel Shadbolt, cercetator in domeniul Inteligentei Artificiale la Universitatea din Southampton, Anglia. Patric Sheehan, partener 3i Investments, companie din Londra, crede ca Europa, in special universitatile, vor conduce lumea catre web-ul semantic, desi ramane de vazut daca acest “sector” va avea succes si din punct de vedere comercial. Oricum, sperantele sunt mari. “Oamenii ma intreaba mereu ce este web 3.0”, spune Berners-Lee. “Cred ca web-ul semantic va fi profund. In timp, va parea atat de normal cum ne pare noua web-ul de astazi.”Web 1.0. vs. web 2.0 – Netscape vs. GoogleNetscape, compania care a produs primul browser de Internet de succes, a fost practic purtatorul de stindard al primei epoci a Internetului – web 1.0. Astazi Google este considerat de multi specialisti drept corespondentul sau in web 2.0. Comparatia intre aceste doua mari companii este un exemplu pentru a intelege mai bine ce inseamna noua era a Internetului.Netscape a adoptat “web-ul ca platforma” in termenii vechiului tipar de software: produsul lor de varf era browser-ul web, o aplicatie pentru desktop, si strategia lor era sa-si foloseasca dominatia pe piata browser-elor pentru a crea o piata scumpa a produselor similare pentru servere. Puterea pe care ar fi putut sa o obtina Netscape pe piata browserelor i-ar fi putut oferi o pozitie foarte favorabila pe intreaga piata IT, comparabila cu influenta pe care o are astazi Microsoft. Asa cum denumirea “trasura fara cai” a facut ca trecerea la masina sa para mai familiara, mai prietenoasa, la fel Netscape a promovat “webtop” in locul lui “desktop”, menit a populariza ecranul monitorului cu informatii actualizate periodic. In final insa, browserele s-au dovedit a fi doar vehicule, instrumente pentru furnizorii specializati de continut. Valoarea s-a mutat catre varful piramidei, serviciile incepand sa fie mai apreciate decat tehnologia care le permitea sa ajunga la public. De ce a castigat GoogleGoogle, pe de alta parte, si-a inceput viata ca o aplicatie web innascuta, niciodata vanduta sau ambalata, dar totusi furnizata ca un serviciu, cu clienti care platesc – direct sau indirect – pentru folosirea lui. Niciuna din “capcanele” vechii industrii de software nu este prezenta. Nicio lansare de software programata dinainte, doar imbunatatire continua. Nicio licenta, nicio vanzare, doar utilizare. La baza, Google cere competente de care Netscape nu avea nevoie – managementul informatiilor. Google nu este doar o colectie de instrumente software, ci o baza de date specializata. Fara date (informatii), instrumentele software sunt nefolositoare; fara software, datele sunt de prisos. “De fapt, valoarea software-lui este direct proportionala cu numarul si dinamismul informatiilor pe care acesta (software-ul) te ajuta sa le folosesti”, este de parere Tim O’Reilly de la O’Reilly Media. In timp ce si Netscape si Google pot fi descrise ca doua companii de software, este evident ca Netscape a facut parte din aceeasi lume a software-ului ca si Lotus, Microsoft, Oracle, SAP si alte companii care au avut startul in timpul revolutiei software din anii ’80. Pe de alta parte, colegii de generatie ai lui Google sunt aplicatii Internet precum eBay, Amazon sau Napster (serviciu de muzica online).mySpace-ul lui Rupert MurdochMySpace este un model de afacere de succes care foloseste conceptul web 2.0. MySpace.com este un site pe care oamenii se intalnesc virtual si discuta despre ceea ce ii preocupa. Potrivit companiei de monitorizare a traficului web, Alexa, MySpace.com este pe locul patru in topul celor mai populare site-uri in limba engleza si pe locul sase in topul site-urilor in orice limba. Este cel mai popular site din SUA cu 4,5% din vizitatorii de pe toate site-urile si detine 80% din traficul site-urilor care fac parte din categoria “social networking” (retele sociale). Astfel de modele de afaceri sunt “vanate” in fiecare zi de giganti precum Google, Yahoo!, MSN sau AOL. De altfel, MySpace, dupa care a “umblat” si Google, a fost achizitionat acum un an, contra sumei de 580 de milioane de dolari, de gigantul media News Corp., detinut de magnatul Rupert Murdoch.