Noile generații nu vor beneficia de oportunitățile pe care le-am avut noi, generația X și generația millennials. Așa că vor fi extrem de revoltate și vor „pune mâna pe furcă”

Pentru generația mea – generația X, 1965-1980 –, situația economică, socială, chiar și politică de acum a României este peste așteptările pe care le-am avut în deceniul ’90, atunci când totul era cenușiu, când nu eram în Uniunea Europeană și în NATO, când credeam că am fost vânduți din nou rușilor.

Noi am beneficiat de creșterea economică a României de la începutul anilor 2000, când PIB-ul era de 40 de miliarde de euro, până acum, când vom ajunge la un PIB de 320 de miliarde de euro (adică o creștere de opt ori).

Era greu să-ți imaginezi traiectoria pe care urma să o aibă România când minerii erau din nou la putere, când Iliescu revenea din nou la putere, când  economia reușea să aibă exporturi de numai 8 miliarde de dolari într-un an de zile, când salariile erau mâncate de inflație (pentru cine își mai amintește, la finalul anilor ’90 și începutul anilor 2000 inflația era de 40%, iar creșterea anuală a cursului valutar ajungea la 30%).

La începutul anilor 2000 salariul mediu era de 200 de dolari/euro. Băncile nu dădeau credite persoanelor fizice, nu puteai să faci economii într-un timp rezonabil ca să-ți cumperi un apartament, iar singura soluție era moartea bunicilor, cinic vorbind.

Economia comunistă se închidea, oamenii erau dați afară, în timp ce posturile disponibile la noile investiții străine nu erau chiar atât de generoase.

Așa că pentru noi, ceea ce a urmat – creșterea accelerată a economiei, creșterea salariilor, intrarea în NATO și Uniunea Europeană, desantul investițiilor străine, apariția supermarketurilor, dezvoltarea mall-urilor, deschiderea granițelor – a fost ceva ce nu ne-am imaginat la începutul anilor ’90. În 2007 deja PIB-ul crescuse de trei ori, iar salariile în domeniul corporatist au avut o creștere exponențială.

Investițiile străine au creat oportunități, au creat joburi noi, au adus sute de ore de training, au dat posibilitatea generației X și celor care s-au născut după 1960 din generația Baby Boomers să ocupe niște poziții superioare în companii, la care nu ar fi visat niciodată. Să fii șef la 30 de ani stârnea mirarea propriilor părinți și propriilor bunici.

O parte din generația X s-a trezit în câțiva ani că a ajuns la un nivel salarial comparativ cu media occidentului. Bineînțeles că nu toată lumea a fost atât de norocoasă.

Venirea crizei începând cu 2008 a mai temperat tot acest avânt, a mai redus din speranțele multora. Din cauza turbulențelor economice care au apărut, visurile generației X și generației Y (millennials)  de-a trăi în România ca-n afară s-au mai redus. Mulți s-au trezit că nu mai puteau să-și plătească creditele luate pentru niște apartamente supraevaluate, plus că reducerile salariale din companiile private au dat înapoi foarte multe bugete.

După 2012, economia și-a reluat ritmul de creștere, dobânzile la lei au început să scadă, programul imobiliar Prima casă a adus multe speranțe de a avea propriul apartament, mai ales că prețurile s-au înjumătățit față de perioada de boom economic din 2005-2008. Salariile au început să crească din nou, ofertele de joburi au revenit în piață, așa că multe speranțe s-au reaprins din nou.

Pandemia, războiul, inflația, creșterea dobânzilor, scăderea puterii de cumpărare, ceea ce experimentăm de trei ani încoace, au schimbat multe lucruri în economie și în societate.

Având în vedere că timpul trece mult mai repede când se produc evenimente neașteptate, suntem în toamna lui 2023, mulți vor fi loviți de pachetul fiscal de majorări de taxe și impozite al premierului Marcel Ciolacu, iar economia nu mai crește.

Întrebarea este ce va fi de acum înainte, nu pentru noi și nici pentru o parte din generația millennials, ci pentru cei din generația Z (1997-2012) și cei care vor veni din generația Alfa (2010-prezent).

Nu știu dacă aceste generații vor beneficia de oportunitățile unice pe care le-am avut noi și o parte din generația millennials. Mă îndoiesc că economia României mai poate să crească de opt ori în două decenii, de la 320 de miliarde de euro acum la 2.400 de miliarde de euro.

Având în vedere că această creștere economică va deveni din ce în ce mai limitată, nici salariile nu vor mai avea o creștere spectaculoasă. Pozițiile bune din companii sunt deja ocupate, generația X trebuie să iasă la pensie ca să elibereze locurile, iar primii urmași sunt cei din generația millennials. Noile modele de business ale companiilor se vor baza pe automatizare, digitalizare, inteligență artificială, ChatGPT etc.

Pentru că noi scădem din punct de vedere demografic, companiile încearcă să ne înlocuiască cu roboți, aplicații și cine știe ce va mai veni. Este adevărat că generația Z începe cu un nivel salarial mult mai ridicat față de cât au generația X sau generația millennials, dar creșterea nu va mai fi atât de spectaculoasă.

Intrăm într-o nouă paradigmă a unor creșteri salariale mult mai mici, a înlocuirii oamenilor cu altceva, plus că se schimbă retorica socială și politică. Profitul nu mai este privit cu ochi buni, iar în aceste condiții companiile nu vor mai avea rate de creștere exponențiale. 

Generația X și generația millennials, mai mult cei din afară, au beneficiat de democratizarea bursieră a companiilor, au primit acțiuni gratuite și au putut să cumpere acțiuni în propriile companii, când valoarea acestora era mult mai redusă. Mulți au făcut bani din această explozie a piețelor bursiere.

Pentru că nu vor mai beneficia de creșteri salariale mari, pentru că nu vor avea acces cât sunt tineri la poziții superioare de management, pentru că nu mai vin investiții străine atât de multe care să deschidă perspective noi pentru joburi, pentru că acest cost al vieții este din ce în ce mai mare, ne vom trezi că generațiile care vin din spatele nostru vor fi extrem de frustrate, vor fi extrem de nervoase și la un moment dat vor dori să „pună mâna pe furcă”.

Accesul lor la achiziția unor locuințe va fi din ce în ce mai dificil pentru că prețul apartamentelor va crește, pentru că dobânzile vor fi mai mari, iar la polul opus salariile nu vor avea același ritm de creștere.

Ca un exemplu, în IT salariile nu mai cresc ca în trecut, ci dimpotrivă. În alte industrii companiile încearcă să înlocuiască oamenii cu roboți și echipamente, ceea ce într-un fel sau altul se va întâmpla. Așa că joburile disponibile vor fi în retail, HoReCa, construcții, agricultură, domenii care înseamnă mai puțin confortul unui birou cu o cafenea la parter.

Din punct de vedere politic, noua generație va evita partidele tradiționale care au condus România și va căuta noile extreme. În aceste condiții, ne vom trezi într-o altă paradigmă economică, politică și socială. Ce va aduce ea, vom vedea. Noi vom fi deja la pensie.