Noile generații, față în față cu spiritul capitalist, antreprenorial

Anul trecut în noiembrie, la Gala anuală a ZF  2024, l-am avut invitat special pe Gerard Baker, fostul editor-șef și actualmente editor – at – large la Wall Street Journal, cel mai mare ziar de business din lume. Inevitabil, la cafea, am vorbit despre media, despre viitorul nostru – Wall Street Journal are și ediția print, așa cum are și Ziarul Financiar –, am vorbit despre cum partea digitală a Wall Street Journal a devenit mai puternică decât distribuția tradițională. Pe de altă parte, prin acest acces digital prin intermediul Internetului, toată lumea are accesul instantaneu, în același timp cu americanii, la conținutul Wall Street Journal, ceea ce înainte era imposibil. Ne place sau nu ne place, pentru că am fost cei mai loviți prin prăbușirea printului, punerea ziarelor pe net, cu sau fără plată, este evenimentul cel mai important din istoria ziarelor, pentru că este o democratizare globală a conținutului. Poți să citești Wall Street Journal de pe telefonul tău mobil în metroul din București, în același timp cu un bancher de pe Wall Street, este ceva incredibil. În cadrul discuției cu Gerard Baker am ajuns și la retorica ziarelor, publicațiilor, noilor platforme de conținut. Remarca lui a fost că retorica de dreapta, capitalistă, pierde teren în marile publicații pentru simplu fapt, printre altele, că noile generații de ziariști ies de pe băncile universităților americane cu o retorică de stânga, socialistă, comunistă, progresistă, și devin principalii critici ai capitalismului, ai marilor companii, ai miliardarilor, ai celor care au făcut averi etc.. În aceste condiții este greu să vinzi un eveniment dintr-o perspectivă de dreapta, capitalistă. Capitalismul, adică crearea de valoare, de bani, este privit acum ca o formă de „jefuire” a societății.  Când băncile raportează profituri, devin imediat dușmanii poporului. Un antreprenor, un om de afaceri este bun atâta timp cât creează ceva, un produs, un serviciu, un brand, dar să nu facă bani din el, să nu acumuleze avere din ceea ce a făcut, iar dacă a făcut bani să împartă cu societatea. Gerard Baker a pus această schimbare care se petrece sub ochii noștri, cel puțin în societatea americană, în universitățile americane, pe seama faptului că noua generație se duce către școală, vrea și trebuie să facă școală, dar care școală, în special zona universitară, începe să devină un inamic al spiritului antreprenorial, al capitalismului, al creării de valoare. În esență, școala superioară, în forma ei clasică, nu încurajează spiritul antreprenorial. Odată ce interacționezi cu niște cursuri de specialitate de finanțe, de vânzări, de marketing etc., spiritul antreprenorial începe să ți se estompeze pentru că îți dai seama cât de multe lucruri ar trebui să știi. Iar retorica spune că numai după ce faci acele cursuri ai o șansă să-ți faci un business. Dacă ne uităm în istorie, marile idei, marile afaceri, marile branduri nu prea au pornit din școală, au pornit din ideea cuiva care a fost pusă ulterior în aplicare fără să mai țină cont de cursurile de vânzări, de marketing etc., pe care nu le-a făcut și de care nu a avut nevoie la început. Pentru business, pentru a fi antreprenor, mai mare sau mai mic, nu școala pe care ai făcut-o îți definește succesul, ci ambiția, determinarea, nebunia de a pune în practică o idee. Toată lumea are idei, dar numai unii, foarte puțini, reușesc să le pună în practică, să le execute cu orice preț. Nimeni nu știe la început unde va ajunge cu ideea lui, dacă va avea succes sau nu, dacă va cuceri o piață sau nu. Școala superioară este mai bună pentru executivi, pentru cei care sunt angajați să pună în aplicare, să execute viziunea antreprenorului. La noi, în România, a nu termina o școală, a nu lua Bacalaureatul, a nu intra sau a termina o facultate este un stigmat în familie, în societate. Poate unii pur și simplu nu au această capacitate de învățare curentă, sistematică, care se termină cu o diplomă, care ulterior te ajută să te angajezi într-o parte sau alta. Singurul loc unde nu contează această diplomă este în antreprenoriat, în crearea și dezvoltarea unui business. Problema în România este că nici școala nu se încurajează, nici antreprenoriatul nu se încurajează și nu se susține. Foarte mulți copii se pierd pe drum pentru că nu le place la școală, pentru că nu pot să termine școala din motive ce țin și de capacitatea de a învăța, dar ulterior nu-și găsesc locul, nu sunt absorbiți de societate, societatea românească neavând un ADN antreprenorial. Mai mult, avem un ADN de stat, statul să ne dea, statul să facă, statul să ne susțină, statul să facă tot. Dacă după anii ’90 capitalismul și ulterior, după anii 2000, antreprenoriatul au avut o oarecare apreciere, acum lumea își îndreaptă acum privirea către stat, care este chemat să înlocuiască capitalismul, cel puțin în strategii, în administrare, în proiecte mai mari sau mai mici. Statul este chemat să devină cel mai mare jucător din siderurgie, metalurgie, chimie, agricultură, cel mai mare jucător din sectorul bancar sau de asigurări etc..Noile generații, ascultând poveștile bunicilor și părinților, ar prefera mai degrabă să se angajeze la stat decât într-o companie antreprenorială, unde ziua de mâine nu este întotdeauna sigură. Sau ar prefera să lucreze în multinaționale, companii care au găsit o formă de existență care la un moment dat se identifică cu o birocrație de stat. România, începând de la economie, business, până la clasa politică și societate, a ajuns până la un anumit nivel mult mai bun pentru o parte dintre noi decât ne-am imaginat acum 20-25 de ani, dar care începe să stagneze. Pentru că economia nu mai crește, pentru că această creștere economică nu s-a dus în totalitate și într-o dezvoltare economică de care să beneficieze mai multă lume, cei rămași în afara trendului sunt extrem de nemulțumiți. Iar opțiunile lor politice, sociale, economice se îndreaptă către stat, către naționalism, către suveranism. Întrebarea este dacă România, dacă societatea, mai are resurse și dorință pentru capitalism, pentru business, mai mare sau mai mic sau ne îndreptăm către altceva.   

(cristian.hostiuc@zf.ro)