Nicușor Dan, un fraier în țara șmecherilor

“Ambiția, Abaterea Atenției, Urâțificarea și Zeflemisirea” –ramurile Aritmeticii politice pe care olimpicul Nicușor n-a apucat să le învețe.Dacă s-ar fi numit Pericle sau Coriolan sau măcar Decebal sau, firește, Caius, altfel ar fi stat lucrurile. Cu aerul lui fâstâcit de adolescent întârziat și cu un prenume care nu se va maturiza niciodată, Nicușor, călare pe partidul său cu titulatură patetică, a intrat în manejul politicii dâmbovițene purtat de revolta unei pături sociale tinere și instruite.

Până duminică seara, părea un personaj monomaniacal, robul unei singure idei, activistul unui București straniu, pustiu, în care pulsau doar proiectele și inițiativele lui. Abia pe la ora închiderii urnelor am văzut oamenii – un electorat eclectic, multicolor, proaspăt ieșit din lehamite.

Citește aici de ce Nicușor Dan e un fraier în țara șmecherilor