Niculae Bălan, Președinte UNPIR: Scopul insolvenței este să ofere soluții, nu bariere la asanarea mediului economic

În ultima perioadă, se discută tot mai mult despre modificarea legislației insolvenței, în contextul angajamentelor asumate de România la nivel european și al preocupărilor legate de pierderile bugetare. Reforma este necesară, însă ea trebuie gândită astfel încât să mențină echilibrul între interesul statului, al creditorilor și funcționarea sănătoasă a mediului de afaceri. Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR) trebuie să fie un partener în acest proces.

Problemele privind recuperarea creanțelor, inclusiv a celor fiscale nu țin doar de legislația insolvenței

În dezbaterea actuală, insolvența este adesea prezentată ca sursa pierderilor bugetare. Aceasta este o abordare parțială. Cauzele reale sunt complexe și includ și alte domenii, economice,  legislative, în special legislația fiscală și procedurile de executare silită.

Recuperarea creanțelor este adesea întârziată din cauza procedurilor fiscale greoaie, a lipsei unor mecanisme eficiente de urmărire a activelor și a blocajelor administrative. În plus, un cadru fiscal imprevizibil pune presiune pe lichiditatea companiilor, ceea ce conduce frecvent la dificultăți financiare.

De multe ori, la insolvență se ajunge prea târziu. Datele ONRC arată că mecanismul insolvenței în România este folosit, în majoritatea cazurilor, când firmele nu mai pot fi salvate. La începutul lunii iulie 2025, dintre cei 21.652 de profesioniști aflați în insolvență, 14.775 (aproape 68%) erau deja în faliment. Situația e similară și pentru societățile care își respectă obligațiile de raportare și au bilanțul pe 2023 depus. Pe acest segment, din 10.782 de societăți, 6.841 (circa 63%) erau în faliment, ceea ce înseamnă că aceste afaceri nu au apelat la protecția legală la timp pentru a se restructura, ci abia când nu mai aveau nicio șansă. Această tendință transformă insolvența dintr-un instrument de redresare într-o simplă anticameră a falimentului.

De aceea, reforma legislației insolvenței trebuie să fie corelată cu modificări în legislația fiscală și cu îmbunătățirea instrumentelor de executare. O schimbare izolată nu va rezolva problemele structurale.

Propunerile de reformă: utile, dar necesită echilibru

În spațiul public au fost vehiculate mai multe idei: verificarea bunei credințe la deschiderea procedurii, limitarea perioadei de reorganizare la nouă luni, sancțiuni pentru practicieni sau interdicții pentru administratorii implicați în insolvențe repetate.

UNPIR sprijină transparența și responsabilizarea, dar atrage atenția că unele propuneri, aplicate rigid, pot afecta mediul economic. Reducerea excesivă a termenului pentru reorganizare ar putea face imposibilă salvarea companiilor viabile, ceea ce ar duce la falimente și pierderi suplimentare pentru creditori. În același timp, sancțiunile automate aplicate practicienilor, fără a ține cont de cauze externe (cum ar fi întârzierile în procedurile fiscale sau lipsa resurselor instanțelor), ar crea dezechilibre și ar descuraja implicarea în dosare complexe.

Deschiderea procedurii insolvenței este o obligație legala și o soluție reglementată, neplata datoriilor are ca principiu o cauză economică

Dacă, atunci când apare starea de insolvență, reprezentantul unei firme nu solicită deschiderea insolvenței și întârzie cu mai mult de șase luni solicitarea procedurii, riscă sancțiuni penale, inclusiv închisoare sau amendă. Această regulă subliniază că insolvența nu este opțională și nici un tertip, ci o responsabilitate impusă de lege pentru protejarea creditorilor și menținerea disciplinei economice.

Procedura insolvenței nu este un mecanism de evitare a obligațiilor fiscale, ci o soluție juridică esențială într-o economie de piață. Aceasta permite restructurarea companiilor viabile, protejează locurile de muncă și asigură recuperarea creanțelor într-un cadru legal. Fără această procedură, numeroase firme ar intra direct în faliment, cu efecte negative în lanț.

Este adevărat că există abuzuri, dar acestea reprezintă excepții și trebuie tratate individual. Membrii Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR) au obligații clare, sunt supuși controlului instanțelor și organismului profesional, iar abaterile nu sunt tolerate.

Apel la colaborare pentru asigurarea cerinței de protejare a mediului de afaceri

UNPIR susține reforma, dar consideră esențial ca aceasta să fie realizată prin dialog cu toate părțile implicate: autorități, mediul de afaceri și profesioniști. Doar prin consultare reală putem construi un cadru legal coerent, corelat cu legislația fiscală și adaptat realităților economice.

Practicienii în insolvență sunt parteneri în acest proces, nu adversari. Ei contribuie la aplicarea legii, la recuperarea creanțelor și la menținerea stabilității economice. Reforma nu trebuie să fie o reacție la percepții negative, ci o soluție gândită pentru eficiență și sustenabilitate.

UNPIR face apel la colaborare pentru o reformă echilibrată, care să reducă folosirea frauduloasă a prevederilor legale, să elimine agenții economici care pot contamina mediul economic, dar să păstreze șansa companiilor viabile de a se redresa. Doar împreună putem construi un cadru legal modern, funcțional și favorabil economiei românești.