Niciun mare producător de echipamente sportive nu mai are colaborări cu fabricile din România

Adidas și-a produs pantofii în România încă dinainte de capitalism, colaborarea cu celebra fabrică Pionierul fiind cunoscută pe plan local, acordul fiind semnat acum circa 50 de ani. Fabria este acum istorie, la fel și colaborarea dintre cele două părți, scrie Ziarul Financiar.

Astăzi, pe lista de furnizori ai grupului german nu mai există nicio companie din România. Pe lista de furnizori a grupului, listă updatată la 1 august 2020, apărea o singură firmă locală, este vorba de SMS România din Satu Mare. Oficialii companiei locale au declarat însă acum circa o lună că această colabolare a fost sistată între timp.

Astfel, grupul german Adidas, unul dintre cei mai cunoscuți jucători din lume de pe piața echipa­mentelor sportive, care are peste 650 de furnizori în lume, nu mai produce în România.

El colaborează însă cu companii din toate colțurile lumii, care produc atât bunuri finite, cât și componente. Este interesant de observat că pe listă apar firme din Argentina și Brazilia ori Vietnam și Cambodgia. Totuși, producția Adidas nu se petrece doar în țări subdezvoltate, cu forță de muncă ieftină, ci și în state precum Canada sau Austria ori Belgia. Din Europa sunt prezente companii din peste 15 țări, însă în cazul Poloniei, Rusiei, Lituaniei, Greciei sau Austriei e vorba de o singură firmă care produce bunurile Adidas.

Situația Adidas este una particulară, dat fiind că în cazul Puma spre exemplu, un alt nume major din producția de echipamente sportive, partenerii sunt în proporție de 100% din Asia. Este vorba de 120 de companii din țări precum Cambodgia, China sau Bangladesh. Similară este situația Asics, un jucător japonez care și-a concentrat producția în special în doar câteva țări, respectiv: China, Vietnam, Indonezia, Japonia, Cambodgia și Brazilia. În alte câteva state are parteneriate cu doar 1-2 fabrici. Nicio unitate de producție din România nu e însă pe listă, dintre țările europene făcându-și loc Italia, Olanda, Portugalia și Slovenia.

Similar, România nu se găsește nici pe harta de producție a altor doi giganți – Nike și Under Armour – care au afaceri de miliarde și care își vând produsele în toată lumea, inclusiv pe piața locală.

Astfel, niciunul dintre marii jucători de pe piața de echipamente sportive nu mai are colaborări cu fabricile din România, deși piața locală a fost încă dinainte de ’89 unul dintre cei mai mari producători de îmbrăcăminte și încălțăminte din lume.

La o privire pe harta de furnizori ai marilor jucători este evidentă orientarea către producători din Asia sau din țări sărace, unde salariile sunt pe măsură, de multe ori sub 100 de euro pe lună.

În România, deși croitoresele și cusătoresele au printre cele mai mici salarii din economie, de multe ori apropiate de minimul de la nivel național, acestea sunt totuși de câteva ori mai mari ca în Bangladesh sau Cambodgia.

România a pierdut teren în fața altor țări, însă economiștii spun că acest domeniu are o valoare adăugată brută mică, astfel că e bine să se dezvolte alte tipuri de investiții pe plan local.

Totuși, momentan, peste 100.000 de oameni lucrează în industriile de profil, iar sistarea contractelor cu marii jucători poate duce la disponibilizări.