New York Times publică un editorial intitulat "Mania anticorupție din România"

“În noiembrie 2014, Klaus Iohannis, liderul Partidului Național Liberal, a fost ales președinte, cu o platformă electorală populistă pentru combaterea corupției, succedându-i lui Traian Băsescu, care susținuse în ultima perioadă o campanie anticorupție ce părea relativ lipsită de agresivitate. Pentru domnul Băsescu, acesta era un instrument politic util pentru atacarea adversarilor, dar și pentru atenuarea criticilor americane și europene privind guvernarea României. Însă manevra lui a fost tardivă”, explică, în editorialul din The New York Times, Patrick Basham, directorul Institutului pentru Democrație, cu sedii la Washington și Londra.

“Prin victoria lui Iohannis, eforturile anticorupție au devenit exagerate. În contextul în care puterea executivă este deținută de premier, Victor Ponta, liderul Partidului Social-Democrat, Președinția poate fi o poziție puternică pentru expunerea unor opinii influente. Dat fiind că au fost privați de dreptate zeci de ani, mai întâi de către dictatori, apoi de către democrați ineficienți, românii susțin cu entuziasm cauza anticorupție. După ce acțiunile judiciare lansate în timpul președintelui Băsescu au generat în peste 1.000 de condamnări de politicieni și oameni de afaceri în 2014, campania anticorupție s-a dovedit a fi o temă politică esențială. Însă acum domnește populismul crud. Posturile de televiziune relatează fără oprire despre orice delict. În condițiile în care instanțele au rate de condamnare de peste 90 la sută, zeci de politicieni din principalele partide politice au căzut în dizgrație”, continuă editorialul, notând că s-a ajuns ca România să nu mai aibă locuri în închisori.

“De fapt, corupția este endemică în viața de zi cu zi din România, iar situația politică reflectă realitatea socială. Se presupune că toți cei din politică și din mediile de afaceri au activități ilegale. (…) Ascensiunea statului de tip procuratură îi amenință chiar și pe cei din sistem”, adaugă editorialistul, menționând anchetarea Alinei Bica, fosta șefă a DIICOT, pusă de premierul Victor Ponta să conducă investigațiile guvernamentale împotriva crimei organizate și care a participat la elaborarea Codului Penal din România.

“Este o practică obișnuită ca suspecții să fie supuși presiunilor pentru a dezvălui numele unor complici în schimbul unor pedepse mai ușoare. De asemenea, este o rutină ca rude ale suspecților să fie arestate pentru a ca procurorii să aibă instrumente suplimentare de presiune. (…) În pofida dezmințirilor oficiale, toată lumea știe că instanțele nu sunt atât de independente din punct de vedere politic cum ar trebui”, explică editorialistul The New York Times.

“Înainte de a fi ales în 2012, domnul Ponta caracteriza Direcția Națională Anticorupție drept o versiune modernă a temutei poliții secrete a dictatorului Nicolae Ceaușescu. Dar, pe măsură ce opinia publică a devenit favorabilă DNA, premierul și-a schimbat opinia. Un politician pro-piață, domnul Ponta acționează acum ca principal suporter al campaniei anticorupție – considerând că este un instrument la îndemână pentru vizarea adversarilor săi din presă, în principal a proprietarilor publicațiilor critice. Imediat după ce domnul Ponta a avut un conflict cu Adrian Sârbu, proprietarul Mediafax Group, care editează principalul ziar de business din România, domnul Sârbu a fost arestat preventiv sub acuzațiile de evaziune fiscală, spălare de bani și delapidare. Sârbu neagă acuzațiile”, subliniază Patrick Basham în The New York Times, precizând că și “inculparea lui Dan Adamescu, proprietarul ziarului independent România Liberă, este preocupantă”.

“Aparentele motivații politice din spatele cazurilor Sârbu și Adamescu demonstrează modul în care un efort de a diminua raportul dintre bani și politică a degenerat în amplificarea reglărilor disputelor personale și în exagerarea atribuțiilor justiției”, explică editorialistul NYT.

“Un alt efect neintenționat al campaniei anticorupție este că alimentează sentimentele antiamericane. Dat fiind că Departamentul de Stat a exprimat temeri că o Românie coruptă se poate transforma în viitoarea Ucraină, cu o furie populară îndreptată împotriva oligarhiei corupte care ar conduce la proteste violente, unii români consideră acum numeroasele condamnări pronunțate rapid drept o tentativă neinspirată de impresionare a Statelor Unite”, argumentează Basham.

“Ca arbitri ai guvernărilor echilibrate, nici Statele Unite, nici Uniunea Europeană nu ar trebui să păstreze tăcerea în privința abuzului de puterea procurorilor făcut de Guvernul României. În mod cert, o Românie mai puțin coruptă ar fi un membru mai bun al Uniunii Europene și un aliat NATO mai solid, dar ar fi o eroare să se accepte ca unitate de măsurare a succesului o justiție pur și simplu cantitativă, mai degrabă decât calitativă. Campania anticorupție din România a ajuns rapid la metastază, transformându-se într-o cruciadă iliberală. Apetitul nesatisfăcut al publicului pentru dreptate nu face decât să amplifice riscurile asupra viiitorului democratic al țării. Statele Unite și guvernele europene ar trebui să îi felicite pe români pentru nou-descoperita determinare de eradicare a corupției, dar acum încurajează o schimbare în abordarea Guvernului”, insistă editorialistul The New York Times.

“Dezvoltarea democratică a României s-ar realiza mai bine printr-un proces public de recunoaștere, documentare și iertare a erorilor din trecut”, consideră Patrick Basham, recomandând “un proces complet” – “transparent, nepărtinitor și bazat pe judecăți corecte” – care să recompenseze cu amnistii dezvăluirile ilegalităților.

Patrick Basham este directorul Democracy Institute, o organizație de cercetare în domeniul politicilor publice cu sedii la Washingon și Londra fondată în 2006. Basham este și colaborator al Institutului Cato și director fondator al Centrului pentru Afaceri Sociale de la Institutul Fraser din Canada. El a mai publicat editorialele controversate referitoare la situația politică și economică din România în ziare importante, cum ar fi Pravda și Hufftington Post. El a fost și acuzat că ar fi făcut lobby prin editorialele și rapoartele sale pentru industriile tutunului, alimentară și a jocurilor de noroc. În ceea ce privește România, Patrick Basham a scris editoriale în care a făcut referiri pozitive la adresa premierului Victor Ponta, precum și despre situația juridică a lui Dan Adamescu, dar și un material în favoarea investiției de la Roșia Montană înaintea deciziei Parlamentului privind proiectul minier.