Nervi de moment

Accidentul, cum bine stim, a inceput cu decizia Curtii Constitutionale de a respinge planul de micsorare a pensiilor si deci cu temerea ca acordul cu FMI se rupe, insa lucrurile n-au durat, intrucat pentru investitorii atenti la Europa de Est in general conteaza in momentul de fata mai mult criteriile FMI (deficitul bugetar, indiferent prin ce mijloace e stapanit) decat cele pe care le vad oamenii de afaceri romani (faptul ca majorarea TVA indeparteaza sansele de relansare a economiei).

Asa se face ca, dupa maximele istorice de marti si miercuri (4,3523 lei/euro, respectiv 4,3688 lei/euro), ulterior cursul s-a redresat, influentat de speculatiile ca FMI va continua acordul cu Romania si va elibera in timp util urmatoarea transa de credit. La aceasta evolutie a contribuit si decizia BNR de a mentine neschimbata dobanda de politica monetara, la 6,25% pe an, ilustrand o fireasca lipsa de reactie a bancii centrale in fata nervozitatii de moment a cursului.

Vineri, inainte de sedinta FMI pe tema situatiei din Romania, cursul ajunsese la 4,3048 lei/euro. Cu cateva ore inainte, purtatorul de cuvant al Fondului, Caroline Atkinson, sugerase ca oricum FMI nu e interesat ce masuri anume ia Guvernul ca sa reduca deficitul bugetar, ci doar efectul final, adica daca reuseste sau nu, ceea ce a sugerat deja clar care e curentul de gandire dominant in institutia din Washington. Cat priveste potentialul de nervozitate a cursului pe termen lung, acesta exista insa in continuare: pe de o parte, masurile anuntate de Guvern nu si-au facut inca efectele (concedierea a circa 55.000 de bugetari nici nu s-a intamplat inca), iar pe de alta parte, situatia regionala expune in continuare Romania la speculatii, in sensul ca leul e la fel de vulnerabil la greseli sau declaratii hazardate ale guvernului ungar, de pilda, pe cat s-a dovedit saptamana trecuta forintul ungar la ceea ce s-a intamplat in Romania.

Dincolo insa de perceptia mecanica a investitorilor straini, economia va ramane sa suporte inasprirea fiscalitatii, asa incat pericolul unei inflatii mult peste tinta oficiala si cel al unei caderi a PIB de peste 1% raman cat se poate de reale